544646_10150764122562158_251038822157_9618528_1959422230_n

Despre marxism, ca rău absolut.

Marxismul este raul primordial, metamorfozat în toate formele sale postfactum, de la marxismul ca soteriologie al lui Jean Jaures, trecând prin marxismul hedonist al lui Paul Lafargue și cel jansenist al lui Georges Sorel și terminând cu Plehanov și Lenin.
Mai apoi apar deviationismele lui Trotki, Karl Korsch și finalmente Gramsci, Lukacs si Teoria Critica a Școlii de la Frankfurt. Finalmente, psihiatricul stalinism asasin și doctrina Brejnev. Toate au alimentat și ranforsat genocidara ideologie comunistă.
Dar nu ca recomandare, asa cum credea recent un prieten virtual. Căci recomandarea presupune dubiu si invita la dezbatere. Nu. Ci, ca expresie a unui adevăr pretins universal, absolut, imuabil, necesar, vital și inevitabil. Un adevăr cu vocație religioasa.
Marxismul are din această perspectivă o halucinanta pretenție imanenta. Pretenția găunoasa a concepției perfecte despre lume și viata, ce nu acceptă contraargumente. Marxismul nu recomanda, nu sugerează ci afirmă și impune. La nevoie, cu mitraliera. La nevoie cu pervertirea totală a culturii, a gândirii, a relațiilor interumane, a istoriei și a artelor, a medicinei și a epidemiologiei, pervertire care culminează cu desființarea Bisericii, a familiei naturale și cu interzicerea Credinței.
.
Posted in Daniel Uncu, Doctrină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *