206069153_10217340273242877_1142276744416011678_n

Raportul Matic

Un act profund moral, incepand inca de la conceptie!
O uriasa controversa a iscat chestiunea avortului liber, la cerere, care devine parte integranta a drepturilor fundamentale ale omului, gratie dezbaterilor asupra Raportului Matić – dupa numele europarlamentarului socialist croat, Predrag Fred Matić – care a fost adoptat cu 378 de voturi pentru, 255 impotriva si 42 de abtineri, de catre Palamentul European.
Un vot ce ar putea arunca Europa unionala in pragul unei noi crize cu vocatia disolutiei !? Deloc imposibil…
S-a pus in discutie asadar si s-a adoptat (!) introducerea dreptului la avort, la cerere, in pachetul de drepturi fundamentale ale omului. O decizie cel putin discutabila, atat din perspectiva principiului subsidiariatii, care guverneaza apartenenta la UE, in virtutea caruia aceasta chestiune ar fi trebuit lasata la latitudinea statelor membre, atat din perspectiva incalcarii liberatii de constiinta care este consacrata in Tratatele constitutive ale Uniunii, cat si din perspectiva faptului de neconstestat ca nu există nici un fel de drepturi internationale ale omului sau relative la vreun tratat internațional care sa prevada un astfel de „drept al omului la avort”. Cu atat mai putin vreo o obligatie corespunzatoare a statelor in acest sens.
Asadar, in ceea ce ma priveste, fiecare stat trebuie sa fie lasat sa isi stabileasca propria politica in acest domeniu extrem de sensibil, cu enorme implicatii medicale, demografice, morale, religioase si umane. UE a decis altfel, insa!
In toata aceasta cacofonie a unui vot absurd, plina de nervozitati cu accente isterice, sustinuta de pozitiile pro si contra ale beligerantilor, ma vad nevoit sa amintesc si sa imbratisez generic pozitia politica si umana a fostului presedinte american Ronald Reagan, in chestiunea avortului. Fostul sef al Casei Albe, considerat parintele miscarii pro-life, afirma:
„In ceea ce privește libertatea individului de a alege in problema avortului, exista un individ care nu este deloc luat in considerare. Si, acesta este chiar cel care este avortat! Mai mult, am observat ca toti cei care sustin miscarea pro-avort, s-au nascut deja”.
Frumos! Aproape, corect! Caci, dincolo de toate controversele si argumentele, dincolo de emotii si de pledoarii, de politici si politicianisme, indiferent de cum as privi aceasta problema, finalmente nu imi ramane in minte si in suflet decat reverberatia unui singur adevar moral: primatul vietii umane!
Din aceasta unica si indiscutabil-moral perspectiva, asa cum percep eu intreaga stare de fapt (!), protejarea vietii mamei si protejarea vietii nenascutului sunt imuabilele valori la care ma raportez.
Altfel spus, in aprecierea dreptului la avort, fiecare stat in parte, ar trebui sa aiba in vedere salvgardarea vietii ambilor – atat dreptul la viata al mamei, cat si dreptul la viata al copilului nenascut. Circumstantele legale ce decurg din aceasta abordare deloc facila, trebuie sa faca obiectul unor dezbateri extrem de serioase, de profunde, care sa tina cont de argumente stiintifice, etice, medicale (!) si religioase (!), pe baza carora sa se poata ajunge la o concluzie. Din nefericire, o conluzie pe care o intrevad ca fiind niciodata pe deplin reconfortanta si moral suficienta pentru toata lumea.
Aici ma raliez partial, dar cu entuziasm, punctului de vedere al Bisericii Ortodoxe Romane, care este categorica in privinta avortului: intreruperea de sarcina poate fi permisa daca viata mamei este pusa in pericol. Superba afirmare a intelepciunii si iubirii de oameni crestine!
In cazurile de viol sau de incest, insa, ma despart de BOR, fiind la curent cu infioratoarele statistici in ceea ce priveste aceste abominabile intamplari, ale caror victime sunt majoritar copile si adolescente, mutilate psihic si de cele mai multe ori fizic de oroarea incestului si a violului. Consider ca si in aceste cazuri ar trebui permis avortul la cerere, exceptia fiind, desigur, cea in care victima doreste sa pastreze sarcina. Avortul ar trebui, fara doar si poate, sa aiba loc exclusiv (!) in perioada de embriogeneza (primele trei luni de sarcina).
Morala crestina imi vorbeste pe un ton ferm, cu claritate si smerenie, ca nici o femeie nu ar trebui sa aiba un copil doar pentru ca, prin abuz si violenta, ramane insarcinata. O femeie ar trebui sa aiba un copil doar pentru ca isi doreste sa fie mama sau/si pentru ca doreste sa isi intemeieze o familie. Nicidecum pentru ca a ramas insarcinata in urma unui viol sau a unui incest!
Caci, Crestinismul recunoaste inechivoc faptul ca minunata responsabilitate a zamislirii, cresterii si educarii unui copil reprezinta un act profund moral, incepand inca de la conceptie!
Ceea ce aceasta Uniune Europeana nu poate intelege… Si, nici nu vrea.
A vota Raportul MATIC, care intra în flagranta contradicție, atât cu dreptul fundamental la viață al omului, prin introducerea dreptului la avort, tot ca drept fundamental, cât și cu libertatea de conștiința, prin interzicerea refuzului medicilor de a produce avort la cerere, indiferent de situație, reprezintă o crasă dovadă de ticăloșie amorsata ideologic.
Dar, să mai și afirmi că ai făcut acest gest din perspectivă … creștină (!) reprezintă chintesenta ticăloșiei și a blasfemiei.
Se încearcă, astfel, justificarea halucinanta a gestului abominabil prin invocarea dragostei de aproapele, de extracție creștină. Probabil, cu aceeași dragoste se apropie cei care au votat în favoarea Raportului Matic și de fătul avortat prin intervenție chirurgicală, nu? Tot asa, plini de evlavie, de dragoste și de înțelegere creștină, nu…!?
Scabros, tovarăși!
Crima și antropomorfismul și umanismul secular și perversitatea polimorfa și deconstrucția relației cu Dumnezeu nu numai că nu au vreo tangenta cu Sfânta credință și cu Creștinismul, ci vin în coliziune cu acestea și, pe cale de consecință, cu toți creștinii din lume, nu numai din România.
Deplorabil!
sursa foto: The Bump/Paulina Perrucci Photography
Posted in Daniel Uncu, Extern.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *