146191462_3813475728675324_7464892554774054112_o

Un gand despre simulacrul institutionalizarii intereselor publice

Dezvoltarea politica a unei tari presupune obligatoriu institutionalizarea intereselor publice, asa cum corect observa Huntington, in „Ordinea politica a societatilor in schimbare”.
La noi, dupa arestarea totala a interesului public de catre partidul comunist, schimbarea de regim a institutionalizat secvential interesele noii elite neocomuniste. De la intruparea unitara a intereselui public, prin intermediul naratiunii aplicate socio-politic a izbavirii neamului si a tarii de catre partidul unic, s-a trecut imediat la reformarea raptului din interes de partid si de stat, in sensul contingentarii acestuia in functie de esaloanele care au preluat puterea politica si economica a tarii: fosti apartnici de nivel central si local, fosti ofiteri de securitate, fosti colaboratori si turnatori ai Securitatii, fosti ofiteri de informatii si contrainformatii din Armata si Militie, tot felul de proaspat „revolutionari” dominati numeric de fosti securisti, impreuna cu fosti acoliti, bisnitari si profitori imunzi ai defunctului dar, rapid reinventatului regim.
Noua realitatea a adus cu ea o noua morala si noi „modele”. Coruptia, incultura, analfabetismul functional si structural, insolenta, ideologia si abuzul au fost inlocuite cu coruptia , jaful, furtul, devalizarile, frauda, tupeul, infractionalitatea politico-economica de proportii nemaivazute inainte. Toate, justificate de „haosul” tranzitiei. De fapt, un „haos” organizat si perfect controlat de noua protipendada, intru reinventarea si redefinirea necesarelor (?) noi „elite” autohtone.
Suntem inca tributari acestei strambe redesenari a institutionalizarii intereselor publice. Schimonosirea procesului a fost atat de dramatica, atat de oribila, incat notiuni normale precum Justitie, Lege, Proces, Instrumentare, Adevar, Bunastare, Antreprenoriat, Democratie, Libertate au devenit vecine cu irelevanta sau cu denigrarea. Ambele vecinatati si-au impus samavolnic legitimitatea revoltatoare, invocand interesul… „revolutiei”. O revolutie neocomunista. Iar acest interes a intarit noul guvern si noua ordine politica. Cu orice pret. Chiar si cu pretul insangerat al mineriadelor si al exodului romanilor. Un pret infim pentru un partid (FSN-PDSR-PSD) care construia deja institutii politice noi, partide satelit noi, think-tank-uri flamboaiante, butaforii democratice, miliardari de carton, carora le-a permis sa isi consolideze autonomia si autoritatea fata de fortele sociale, in folosul intereselor de grup proaspat aparute.
Dan Uncu
Posted in Daniel Uncu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *