《Mentalitatea omului modern este dominată de obsesia unui sfârşit al istoriei. Viziunea omului modern asupra istoriei este tributară interpretării abuzive și disfuncționale a concepţiei iudeo-creştine despre timp ca timp linear. Potrivit acesteia, timpul trăirii umanităţii pe acest pământ trebuie să aibă un punct de plecare (Geneza), dar şi un punct de oprire definitivă (Parusia). Apelând la această mecanică mentală eshatologică de sorginte iudeo-creştină, pe care o interpretează însă în mod naturalist, omul modernității şi-a conceput propria istoricitate ca fiind direcţionată teleologic (ideea de progres), dar anti-teologic (progresul fără Dumnezeu).
Nu setul de valori incomensurabile provenit din tradiția religioasă iudeo-creştină este cel care a generat Modernitatea. Tradiția religioasă iudeo-creștină nu este co-substanţială ideologiilor modernităţii. Interpretarea laică și abuzivă de către moderni a acestei tradiții, da. Reperele ultime ale lumii moderne s-au configurat în ultimele secole în Occident prin secularizarea (și, implicit, prin secarea lor de orice conținut existențial) fundamentelor moralei religioase iudeo-creştine.
Fenomenul laicizării a impus conștiințelor lumii moderne ideea separaţiei totale dintre Creator pe de o parte, creaţie şi creatură, pe de alta. În versiunile militante, radical atee, s-a proiectat fantasma unei lumi fără niciun fel de Creator. Modernitatea a exclus că ar exista vreo posibilitate de comunicare, exact ca în principiul vaselor comunicante, între o Civitas Dei și Civitas terrena . Civitas Dei (sau civitas celestis) este radiată ca noțiune din conștiința colectivă occidentală. Reprezintă o iluzie. Noțiunea fizică de vid teologic începe să circule prin mințile moderne obsedate de scientism. În spațiul gol lăsat de această cezură impusă de viziunea modernă s-a edificat discursul modern de afirmare radicală a autonomiei subiectivităţii umane în raport cu Dumnezeu. O asemenea cezură reprezintă amprenta genetică a Modernităţii》.
fragment din Bogdan-George Rădulescu „Prezentul retrospectiv/ Viitorul de altădată” carte în pregătire
Progresul tehnologic este un regres spiritual cand omul isi ia toate meritele, dar este o innaintare spre Dumnezeu cand fiecare descoperire stiintifica este vazuta asa cum e in mod real: o descoperire a lui Dumnezeu catre oameni, o revelare a Lui catre noi. ” Ca unuia i se da prin Duhul Sfant cuvant de intelepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvantul cunostintei. Si unuia i se da intru acelasi Duh credinta, iar altuia, darurile vindecarilor, intru acelasi Duh; Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi si altuia talmacirea limbilor.Si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste.