Adrian Papahagi: Marea problemă a lumii de azi e paternalismul statal, cu…

Marea problemă a lumii de azi e paternalismul statal, cu rezultatul lui evident, infantilismul cetățenesc.
Copiii de bani gata sunt răzgâiați, deci stricați, infantilizați, deresponsabilizați. Fiindcă nu mai au pentru ce să lupte, devin cinici sau abulici, autodistructivi sau bizari, perverși sau devitalizați, și îmbrățișează tot soiul de cauze și practici bizare (comunismul, cultul bateriilor și moriștilor, filozofii orientale, schimbarea de sex).
Același lucru se întâmplă cu cetățenii, atunci când li se spune că simpla lor existență le oferă dreptul să fie hrăniți, cazați, vindecați, școliți, angajați, remunerați, când fiecare gest le e reglementat ca unor copii cretini, și la fiecare mică zgârietură un întreg aparat de adulți se pune în mișcare.
Acum ajungem la boală și vaccin. Dacă statul n-ar fi preluat toate resursele de la cetățeni, fiecare și-ar fi văzut de treabă. Existau vaccinuri mai puține decât cererea și relativ scumpe, cei cu bani se grăbeau să se vaccineze, iar ceilalți se luau după ei, cum fac de când există omenirea. Dacă spitalele erau private, ca orice serviciu (Glovo, Uber sau firma unde lucrezi) și te costa spitalizarea Covid mii de euro, cât costă în chip real accesul la o droaie de medici, infirmiere, aparate și medicamente, cei care nu voiau să plătească o avere se vaccinau, și încet, încet, lucrurile intrau în normal. Statul nu închidea economia, școlile, nimic, era treaba fiecăruia să-și gestioneze riscul după cum îl duce mintea (și buzunarul, care cel mai adesea e legat de minte). Cei care se opun vaccinării nu mai aveau motive de isterie, victimizare și sectarism, ci se infectau sau nu, mureau sau se vindecau după cum se păzeau, după cum stăteau cu imunitatea și finanțele, și după ce capacitate de ospitalizare exista în țară (de notat că statul nu a fost capabil să construiască niciun spital în 30 de ani, dar privații au construit mii – cunosc zeci de spitale și policlinici private doar în Cluj).
Statul își vedea de responsabilitățile lui (granițe, poliție, diplomație, drumuri etc., care nu pot fi asigurate de firme mici, private), spitalele prestau servicii profitabile, medicii nu mai erau eroi, ci câștigau un purcoi de bani, cetățenii își vedeau de viața lor, gestionându-și fiecare riscurile de sănătate așa cum își gestionează riscul când se suie la volan, când își cumpără o casă, când se suie pe munte sau ia avionul, și așa cum își gestionează finanțele – adică unii tembel, alții chibzuit.
Fiindcă a preluat controlul asupra opțiunilor private și colective ale tuturor, statul distorsionează totul.
Din cauza unora, suferă toți. Restricțiile îi afectează și pe cei care se conformează, vaccinându-se, în speranța că toate vor reveni la normal, și pe cei care se opun vaccinului (mai degrabă irațional, în evaluarea mea), considerând starea nevaccinată ca normală.
În momentul de față, vaccinații îi urăsc pe nevaccinați, considerând că din cauza lor boala bântuie încă și sunt supuși unor restricții, ceea ce e în mare măsură adevărat, iar cei nevaccinați îi urăsc pe ceilalți, fiindcă se simt discriminați și incriminați, ceea ce iarăși e adevărat.
Dacă statul nu s-ar fi angajat că vaccinează și ospitalizează gratis, nu mai apăreau nici măsuri liberticide, cei care se vaccinau nu mai simțeau că au intrat într-o categorie superioară de virtute și inteligență, iar cei care nu se vaccinau plăteau pe toată linia prețul deciziei lor: majoritatea tușeau o săptămână și-apoi își vedeau imunizați de viață, alții se ruinau prin spitale, iar alții mureau, fără ca acestea să fie din vina statului sau a societății.
Libertatea e indisociabilă de responsabilitate și de riscuri (de pildă, eu îmi asum riscul de-a fi detestat de diverse turme, fiindcă spun liber ce gândesc). Astăzi, să afirmi evidențele sună cinic, iar în unele locuri ești pasibil de sancțiuni. Agreat e doar infantilismul securitar. Când tragi linia, însă, noua filozofie dominantă nu generează siguranța dorită, dar limitează vizibil libertatea și alterează discernământul. Cu vechea superstiție și prostie ne-am lămurit de când există istorie și literatură, deci nu mai glosez.
Posted in Național.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *