razboi informational3

Glosar de termeni : „sharing economy” și „corectitudine politică”

Glosar de termeni : „sharing economy” și „corectitudine politică”

Tehnologia de vârf, cea de extracție IT, dincolo de beneficiile ei indubitabile și atât de uimitoare, care cresc siguranța, confortul și calitatea vieții, au în subsidiar o valență toxică pe care aș numi-o „valența folosinței socialiste”.

 

Conceptul de „sharing economy”, atașat realității high-tech, în care proprietatea asupra imobilului, automobilului, bicicletei, informației, dreptului de autor și a altor bunuri devine una de tip colectivist, face casă comună cu ideologia Noii Stângi de tip socialist-democratic, în care conceptul de proprietate comună ocupă un loc central. Iar acest lucru , așa cum l-au definit chiar inventatorii lui în 1978, când Marcus Felson și Joe L. Spaeth au publicat cartea „Structura comunitară și consumul colaborativ: o abordare de activitate de rutină”, a început să devină marca înregistrată a retoricii Stângii la începutul anilor 2000. Cam în același timp cu adoptarea agresivă și manifestă a aceleiași Stângi a ecologismului ca ideologie de atac, după degringolada înregistrată după căderea comunismului și desființarea URSS.

 

Amintesc, aici, faptul că ecologismul a fost sursă de inspirație și motiv de speranță pentru neomarxistii europeni și americani, înainte de apariția noului tip de luptă de clasă. Acesta din urmă definește acum linia ideologică fundamentală a Noii Stângi și a fost ranforsat după renunțarea la planul de clivaj clasic marxist, dovedit falimentar de istorie, dintre burghezia asupritoare și clasa muncitoare asuprită. Îl cunoaștem în sens larg drept „corectitudine politică” și se bazează pe o nouă dialectică dintre majoritatea albăasupritoare doar pentru că este majoritate și este albă (!) și indiferent care minoritate considerată a priori asuprită, prin însuși faptul că este… minoritate. Corectitudinea politică și-a avut originea primară în leninism, pentru a desemna pe cineva care aplică cu multă fermitate linia partidului bolshevic.

 

Termenul, preluat din englezul „political correctness”, identifica acum o atitudine socială, economică, relațională, ranforsată prin politici publice și cutume culturale de către establishmentul unional, care impune anumite strategii instituționale care au la bază lucrările teoreticienilor Școlii de la Frankfurt în frunte cu Theodor Adorno, Erich Fromm și Herbert Marcuse.

Dar, să revenim…

În ciuda unei istorii relativ îndelungate am putea spune, conceptul de economie de partaj (sharing economy) a început să fie utilizat pe scară largă abia la începutul anilor 2000. Este evident că tendința a fost determinată de dezvoltarea tehnologiilor moderne și apariția platformelor și aplicațiilor IT.
Din punct de vedere economic conceptul promovat de aceeași Stângă, se opune posesiunii, proprietății, fiind promovat ca fiind bun pentru mediu – cum, altfel ? – cât și pentru societate. Asa cum arata Dariusz Dudek si Robert Salek, (THE CONCEPT OF SHARING GOODS AS A MANIFESTATION OF INFORMATION TECHNOLOGY TRANSFORMATION IN RURAL AREAS Dariusz Dudek, Robert Sałek/Czestochowa University of Technology, Poland, 2016) „partajarea este un model de consum care constă în împrumuturi, schimburi, contracte de barter sau acces plătit la bunuri, spre deosebire de posesie. Conceptul de partajare subliniază punerea la dispoziție a resurselor prin distribuirea lor (concentrarea pe funcția produsului), fără a fi nevoie să devii proprietarul resurselor”.

Gogomănia, artefactualitatea sau, mai bine spus, toxicitatea conceptului apare în logica partajării abia atunci când constatăm că nu poți împrumuta, partaja, atribui spre folosință, pune la dispoziție un bun decât dacă îți apartine – ceea ce contravine logicii cooperatiste – sau dacă… acesta aparține unei alte entități, care îți permite (!) să faci aceste lucruri. În logica Noii Stângi, entitatea proprietară este… Statul sau/și o Corporație. Indraznesc sa ghicesc: Apple, Google, Facebook, Amazon, etc., etc.!

Iar din acest moment cred că începe să se contureze fie și numai o tulburătoare discuție despre viitorul care ne dă târcolae sub forma mariajului decisiv între etatism și corporatism, despre care am mai scris…

Dan Uncu

Posted in Daniel Uncu, Doctrină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *