800px-Womanpower_logo.svg

Feminismul-o mişcare socialistă

„Feminismul este o mișcare socialistă, anti-familială, care încurajează femeile să-și lase soții, să-și omoare copiii, să practice vrăjitoriile, să distrugă capitalismul și să devină lesbiene.”-Pat Robertson

Feminismul este o ideologie care determină o alienare în afecțiunea femeilor față de bărbați, neagă sau diminuează diferențele dintre bărbați și femei, feminismul se opune călăuzirii, educației copiilor și educației la domiciliu de către femei, iar feminismul promovează participarea femeilor în activități predominant masculine. Cele mai proeminente feministe moderne susțin avortul.

Filosofiile din spatele stagiilor creării comunismului, marxismului și feminismului sunt variate. Ce au în comun este că o singură revoluție care să dărâme clasa oprimatoare nu este posibilă și ca urmare trebuie să existe mai multe valuri de revoluție. Aceste valuri trebuie să alterneze distrugerea vechiului sistem cu dezvoltarea celui nou. Așa găsim slogane comuniste/marxiste precum Distrugeți statul burghez iar sloganele feministe corespondente Distrugeți patriarhatul (sau Zdrobiți patriarhatul).

Dacă marxismul clasic a promovat lupta de clasă a clasei considerate oprimate, proletariatul, împotriva capitalismului, feminismul promovează lupta împotriva bărbatului şi în primul rând a bărbatului alb pe care îl consideră asupritor femeile fiind cele oprimate.

1926929_654690701265160_1378271298_nFeminismul a fost inițial o expresie folosită de sufragete – care au fost predominant pro-viață –activiste care au militat pentru a obține dreptul femeilor la vot la începutul anilor 1900 în Statele Unite și în Regatul Unit. Cu toate acestea, în anii 1970, la vârful a ceea ce se numea feminismul celui de-al doilea val, liberalii au schimbat semnificația termenilor, feministe fiind nominalizate persoanele care preferă avortul și cer roluri sau cote identice pentru femei în armată și în societate, în ansamblu. Astăzi, în mijlocul a ceea ce se numește feminism în a treia fază, se promovează cenzura liberală și corectitudinea politică, în detrimentul libertății de exprimare. De fapt, o mare parte din ceea ce a condus feminismul de a doua fază și ceea ce conduce acum feminismul de a treia fază derivă din doctrina comunistă de unde feminismul își extrage scopul comun al distrugerii familiei și al promovării homosexualității și promiscuității (Prin obiectivul 26 al țelurilor comuniste din 1963 pentru America).

La nivel personal, feminismul poate perturba căsătoriile, relațiile, creșterea copilului, educația și comportarea la locul de muncă. Ideologia feministă este dominantă, în special, în universitățile de elită, în multe corporații mari și în sporturile de echipă pentru femei competitive.

Istorie, Cele 3 valuri ale feminsimului:

Valul Isau “feminismul de egalitate”

Feminismul valului I a avut ca scop principal obţinerea unui statut juridic egal între femei şi bărbaţi, fiind numit şi „feminismul egalităţii”. A început în timpul Revoluţiei franceze iar această etapă s-a încheiat odată cu obţinerea drepturilor egale din punct de vedere formal prin consemnarea acestora în Constituţie (Miroiu, 2004, p. 56). A fost centrat pe obţinerea dreptului de vot, a accesului la educaţie şi pe recunoaşterea drepturilor civile şi politice, considerând că astfel se va ajunge la egalitate între bărbaţi şi femei (Popeangă, 2004).

Un punct important a fost atins odată cu Primul Război Mondial, când datorită plecării pe front a bărbaţilor, femeile au fost nevoite să accespte să muncească în spaţiul public, demostrându-şi astfel capacitatea de a presta acelaş tip de muncă precum bărbaţii.

1280px-Eugène_Delacroix_-_La_liberté_guidant_le_peuple

Primele structurări ale mişcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluţiei franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural şi ale egalităţii în drepturi şi libertăţi. Scriitoarea revoluţionară Olympe de Gouges, inspirată de Declaraţia drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei juridică;

Illustration : Marianne- zeita libertatii conducând oamenii. Pictura de Eugène Delacroix din anul 1830.

 

 

The Women's March to Versailles, October 5-6, 1789. Because of poor harvests in 1788 and 1789, supplies of grain fell well short of their usual level, the price of bread rose dramatically in 1789. Always a likely cause of public disturbances, the high cost and limited supply of bread and other foodstuffs in 1789 was additional factor for the mobilization of the working poor in Paris and other cities during the early stages of the French Revolution. In October, food shortages in the popular markets of Paris fostered discontent and fear, prompting market women and women consumers to show their concern by marching on foot to Versailles and calling upon the king, Louis XVI, to exercise his paternal role by securing more food for the people of Paris. The belief that the king was “the father of his people” was a traditional notion that the monarchy cultivated also cultivate to strengthen popular loyalty to the king. As the women made their way to Versailles, some men joined to escort them, but the great mass of the marchers were women. At the Chateau of Versailles, the confrontation with the King’s guards, reinforced by the National Guard under Lafayette, led to the deaths of several soldiers and possible some women. In the end, the women’s call for the king to provision the Paris markets and ensure that this was done persuaded Louis to return to Paris. The king, queen, and their children never returned to Versailles. Resettled in the Tuilleries Palace in the center of Paris, the king was no longer at a safe distance from the politics and agitation in the capital but was on site and vulnerable. The documents that follow offer evidence about the women’s march. The testimonies are interrogations of women who were charged with fomenting disorder; hence the interrogated usually express innocence and often denied having freely participated in the march. RS March 10, 2009

  • 5 octombrie 1789- pe seama crizei de grâu, o delegaţie formată din aproximativ 7000 de femei merg să ceara pâine şi cereale regelui de la Verssailes. Femeile au ucis 2 gardieni și au distrus dormitorul reginei.
  • 30 decembrie 1790- Etta Palm d’Aelders, feministă olandeză s-a adresat Convenției Naționale Franceze cu discursul său „Discursul asupra injustiţiei legilor în favoarea bărbaților, pe seama femeilor”.
  • 27 aprilie 1791- Olympe de Gouges (dramaturg) a început să scrie broșuri politice și, în cele din urmă, a creat Declarația drepturilor femeii.
  • 16 mai 1791- Les Amies de la Verite a început ca primul club de femei feminine, inițiat de Etta Palm D’Aelders. A fost în principiu YMCA din anii 1790. Au protejat femeile de bătăi de soție, de legea divorțului, de egalitate, de eliminare a primogenității.
  • 6 martie 1792- Pauline Leon, producător de ciocolată din Paris, a înaintat Adunării Naționale o petiție semnată de peste 300 de femei, prin care a cerut permisiunea ca femeile să aibă dreptul de a purta arme. Ea a fost respinsă.
  • 1 ianuarie 1793- Madame Royale sau „Mousseline”, așa cum o numea mama ei Marie-Antoinette, a fost botezată în ziua nașterii ei în 1778 în capela Château de Versailles. Câțiva ani mai târziu, în 1793, părinții ei au fost ghilotinați de revoluționari. Marie-Thérèse Charlotte nu a fost executată, ci închisă. În timpul adolescenței, a aflat în celula ei despre moartea mătușii ei, doamna Elisabeta, sora regelui, precum și cea a fratelui ei Louis. În 1795, armata austriacă a asigurat eliberarea ei.
  • 13 iulie 1793- Atunci, Corday a cerut un interviu cu Marat din cauza influenței ziarului său asupra masei, iar pe 13 iulie 1793 a fost admisă în sfârșit în timp ce se afla în baie. Ea a numit dizidenți în Normandia; Ia notat și ia asigurat că vor fi ghilotinați. Apoi a scos un cuțit de sub rochie și l-a înjunghiat prin inimă. Arestata la fața locului, a fost judecată și condamnată de Tribunalul Revoluționar (16-17 iulie) și a fost trasă prin ghilotină.
  • 16 octombrie 1793- Marie Antoinette a ajutat la provocarea tulburărilor populare care au dus la Revoluția Franceză și la răsturnarea monarhiei în august 1792. A devenit simbol al exceselor monarhiei și este adesea recunoscută cu faimosul citat „Lăsați-i să mănânce prăjituri”, deși Nu există nici o dovadă că ea a spus-o. Ca o consoartă de 20 de ani a lui Ludovic al XVI-lea, ea a fost decapitată la nouă luni după ce a fost, la 16 octombrie 1793, prin ordin al tribunalului revoluționar.
  • 8 noiembrie 1793- Marie-Jeanne „Manon” Philipon, cunoscuta mai bine ca Madame Roland, s-a născut la Paris, cândva în 1754. Singurul copil supraviețuitor al unui gravat maestru, sa născut într-o epocă de rațiune și spirit, Franța filosofiei. Dupa ce si-a petrecut primii doi ani de viata cu o asistenta umeda, Manon sa intors la gospodaria de clasa mijlocie a parintilor ei, unde a vazut-o pe tatal ei si pe ucenicii sai, decorate cu cutii de bijuterii, bijuterii si ceasuri, butoane elaborate si cadre de tablouri.
  • 8 decembrie 1793- Madame du Barry, ultima amantă a lui Ludovic al XV-lea a fost luată din celula ei din Conciergerie, de unde fusese transferată de două zile mai devreme din închisoarea mult mai salubră din Sainte Pélagie, purtînd, luptînd și strigînd Mila, tumbrelul care aștepta să o ducă la ghilotină.în Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft publică oVindication of the Rights of Woman (1792). Mai târziu, saint-simonieni, fourierişti, socialişti sau mişcări cooperatiste aveau să reia aceste principii, structurându-le doar într-un soi de codicile de gen la textele lor doctrinare (Flora Tristan, Pauline Roland, etc.). Teoretic, ideile sunt precizate, însă evoluţia militantistă a mişcării este una anevoioasă şi complicată.Organizarea concretă şi afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mişcarea numită „a sufragetelor”, structură militantă activă în Statele Unite şi în Anglia care îşi propune denunţarea formelor de sclavie socială şi obţinerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota (acordat pentru prima dată în lume înUruguay în anul 1912) este statuat în 1918 în Anglia, şi în 1920 în Statele Unite; vor urma revendicări specifice, vizând drepturi salariale, civice ş.a.m.dRădăcinile mișcării din Statele Unite și Regatul Unit includ mişcarea Femeilor de Suffrage de la începutul anilor 1900 și mișcarea Femei de Eliberare a Femeilor din anii 1960 și 1970. Feminismul celui de-al doilea val a avut rădăcini de la Betty Friedan și Simone de Beauvoir, care au susținut atât desființarea carierei de gospodină, cu implicarea falsă că era comparabilă cu o tabără de concentrare nazistă sau un parazit.Valul II“feminismul de diferentiere” 800px-Womanpower_logo.svgObiectivele valului I au fost atinse, până la mijlocul secolului XX, pentru cele mai multe femei.Valul II a luat naştere în anii 1960, perioadă neomarxistă în care Herbert Marcuse lansase sloganul- Make Love, not war! dar şi cartea Eros şi civilizaţie, pune accent asupra diferenţei şi eliberării.

    În 1923 a fost propusă în SUA amendamentul privind egalitatea de drepturi, pe care susținătorii propovăduitori l-ar aborda în mod necorespunzător al Amendamentului al paisprezecelea privind femeile și cetățenia. Acest amendament a trecut Congresul în 1972, însă a fost în cele din urmă învins, scăzând doar trei state, Majoritatea membrilor conservatori, în special Phyllis Schlafly, au considerat că trecerea sa ar avea consecințe negative, inclusiv faptul că fetele sunt supuse proiecției militare, necesitând avortul finanțat de contribuabili, sfârșitul școlilor și claselor de un singur sex, Eliberarea de licențe de căsătorie homosexuală și revocarea legilor care protejează femeile în locuri de muncă periculoase, cum ar fi fabrica sau munca minieră. Într-adevăr, în statele care au trecut propriile versiuni ale ERA, mai multe dintre aceste rezultate au fost ulterior ordonate de instanțe.

    La inceputul anilor 1930, Horkheimer a lăsat deschisă intrebarea cine ar înlocui clasa muncitoare ca agent al revolutiei marxiste? În anii ’50 Marcuse a raspuns acestei întrebari spunând că ar putea fi înlocuită de o coaliţie de studenţi, negri, femei feministe şi homosexuali, exact cei care au fost nucleul revoltelor studenţeşti ai anilor ’60 şi victimele „sacre” ale corectitudinii politice ale zilelor noastre. Marcuse a preluat apoi un alt termen favorit şi anume cel denumit „toleranţă” pentru a fi extins la toate ideile şi mişcările venite dinpre stânga, inducând antonimul de intolerantă pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand îi auziţi astăzi pe marxiştii culturali că fac apel la „toleranţă”, aceasta înseamnă de fapt, referirea la termenul lui Marcuse „toleranţă eliberatoare”. Este acelaşi lucru ca atunci când se vorbeste despre „diversitate”, aceasta însemnand uniformitatea credinţei în ideologia lor stângistă.

    Herbert Marcuse a rămas in Statele Unite ale Americii şi este cel care s-a ocupat de traducerea într-un limbaj simplu, usor de inteles pentru omul de rand al scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Şcolii de la Frankfurt. Cartea sa „Eros şi civilizaţie„ a utilizat conceptul Şcolii de la Frankfurt, de intersecţie a lui Marx cu Freud pentru a argumenta că, dacă am elibera „erosul non-procreativ”prin intermediul „perversiunii polimorfe”, s-ar putea crea un paradis nou în cazul în care ar exista doar joacă şi nu muncă. ‘Eros şi civilizaţie’ a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stângi, în anii 1960.

  • 800px-Woman_And_The_New_RaceÎn tot acest timp, Margaret Sanger, activistă americană pentru controlul nașterilor, educator de sex, scriitor și asistenţa medicală, a popularizat termenul „controlul nașterilor”(birth control ), a deschis prima clinică de control al nașterilor în Statele Unite și a înființat organizații care au evoluat în Federația Planificată pentru Părinți din America. Sanger a folosit scrierile și discursurile sale în primul rând pentru a-și promova modul de gândire. Ea a fost urmărită pentru cartea ei de Limitare a Familiei în conformitate cu Legea Comstock în 1914. Era frică de ceea ce se va întâmpla, așa că a fugit în Marea Britanie până când a știut că este sigur să se întoarcă în SUA. În timp ce cerceta informații despre contracepție, Sanger a citit tratatele despre sexualitate, inclusiv Psihologia Sexului, de psihologul englez Havelock Ellis și a fost puternic influențată de acesta. În timp ce călătorea în Europa în 1914, Sanger sa întâlnit cu Ellis. Influențată de Ellis, Sanger și-a adoptat punctul de vedere al sexualității ca o forță puternică, eliberatoare. Această opinie a oferit un alt argument în favoarea controlului nașterilor, deoarece ar permite femeilor să se bucure pe deplin de relațiile sexuale fără teama de sarcină nedorită. Sanger credea, de asemenea, că sexualitatea, împreună cu controlul nașterii, ar trebui discutată cu mai multă sinceritate și lăudat-o pe Ellis pentru eforturile sale în această direcție. Ea a învinuit, de asemenea, creștinismul pentru suprimarea unei astfel de discuții.Sanger nu s-a opus homosexualității și la lăudat pe Ellis pentru că a clarifica „problema homosexualilor … făcând lucrul a nu fi chiar un lucru pervertit, ci un lucru pe care o persoană se naște altfel, diferite tipuri de structuriDatorită legăturii sale cu Parenthood Planificat, Sanger este criticată de către oponenții avortului. Sanger, care a fost criticată pentru susținerea eugeniei negative, rămâne o figură admirată în mișcarea americană privind drepturile reproductive.A murit în 1966 și este privită ca un fondator al mișcării de control al nașterilor.În această etapă a fost teoretizat patriarhatul, care reprezintă un pricipiu structural al tuturor societăţilor în baza căruia se legitimează puterea bărbaţilor asupra femeilor. Astfel femeia poate întreprinde acţiuni limitate, nu are acces la putere sau la cunoaştere (Popeanga 2004). Feminismul valului II a fost marcat şi de introducerea studilor de gen la nivel universitar, ceea ce a permis o dezvoltare teoretică mai prolifică dar şi o specializare a domeniului (Miroiu, 2004, p. 68).

    Acum este momentul în care feminismul devine dintr-o ideologie compactă o mişcare multilaterală, având în componenţa sa abordări precum feminismul liberal, cel marxist, cel radical, ecofeminismul şi altele (Popeanga 2004).

  • Valul III“feminismul de autonomie”

2000px-Anarcha-feminism.svgMișcarea feministă din Vest a evoluat în anii 1980 cu apariția așa-numitului post-feminism (numit și feminismul „Third Wave”), care subliniază faptul că femeile au multe drepturi care nu sunt recunoscute, de cele mai multe ori de către femeile în sine, în viața de zi cu zi , şi în structura juridică americană. Majoritatea membrilor mișcării feministe sprijină drepturile reproductive garantate în prezent de legislația americană, inclusiv dreptul legal la avort sau dreptul de a-şi schimba sexul. Faţă de această poziție conservatorii se opun.Conducătorul politic principal, Rush Limbaugh, pentru a prezenta termenul „feminiză” pentru a se referi la activiști extremiști feministe.Una dintre trăsăturile majore ale feminismului înainte de anii 1990 a fost opoziția față de femeile tratate ca obiecte sexuale. Cu toate acestea, feminiștii susțin astăzi femeile ca fiind obiecte sexuale, considerând-o ca un mijloc de împuternicire a structurii familiei tradiționale iudeo-creștine și a valorilor conservatoare. Continuând această promovare a liberalismului și a valorilor anti-creștine, feministele de astăzi tratează tratamentul crud al Islamului față de femei ca o chestiune de „alegere personală”.

În timpul administrării lui Bill Clinton, feminismul a reapărut parțial, deși conducerea feministă a fost criticată pentru că nu a criticat comportamentul sexist al președintelui Clinton față de angajații de sex feminin, atât guvernatorul Arkansas, cât și președintele S.U.A.

Dr. Martin Luther King, Jr., un avocat ferm al drepturilor civile și non-violenței a spus:

„Când o mamă trebuie să lucreze, face violență față de maternitate, privând copiii ei de îndrumarea și protecția ei iubitoare”.

Larry Anderson, filozoful, scriitorul și editorul de observații pentru gânditorul american, leagă feminismul de marxism și concluzionează:

„Feminismul, bazându-se pe filosofia Hegel și Marx, condamnă femeile la o nouă servitute: sclavie față de stat”.

Majoritatea feminiştilor moderni:

·Preferă ca femeile să poarte pantaloni mai degrabă decât rochii, probabil datorită faptului că bărbații o fac.

·Nu doresc egalitatea de gen; Doresc putere pentru femeia de stânga.

·În filme și televiziune, portretizează bărbații, în special bărbații heterosexuali albi, ca fiind în mod inerent răi, proști sau incompetenți, iar femeile ca fiind inerente bune, inteligente sau competente (observați că acest lucru este în conflict cu egalitatea de gen).

·În mod convenabil, pretind că nu există diferențe semnificative între bărbați și femei în cazul în care avansează cauzele liberale (de exemplu, femeile și bărbații, în egală măsură în lupta militară, pentru a slăbi armata americană), dar resping egalitatea atunci când rezultă mai mulți bani femeilor (Finanțarea grupurilor de femei).

·Se opun căsătoriei și chiar se simt insulați de afișe inofensive referitoare la aceasta (a se vedea bătălia dintre sexe).

·Consideră căsătoria tradițională drept „patriarhală” deci inacceptabilă.

·Ridiculizează femeile care doresc să aibă copii sau să ridice o familie

·Evita activitățile tradiționale de gen, cum ar fi coacerea.

·Sprijină acțiunea afirmativă pentru femei.

·Pledează pentru prezența femeilor în luptă, la fel ca bărbații, în armată și pe submarine

·Refuză să ia numele de familie al soțului său în momentul căsătoriei.

·Cred că căsătoria implică „servitute de sex feminin” atunci când este, de fapt, o legătură reciprocă.

·Distorsionează accentul istoric asupra cifrelor feminine, adesea umbreşte evenimente importante (de exemplu: soțiile lui Henry VIII au prioritate în cunoaștere comună față de cunoașterea propriu-zisă a domniei sale).

·Adeseori condamnă ordinea lăsată de Dumnezeu a rolurilor de gen, prin Sfânta Scriptură.

·Obiect de a fi abordat ca „doamnă” sau pseudonime feminine, cum ar fi „dragă” sau „miere”; obiectează la alte nume doar de sex feminin, cum ar fi „temptress”.

Să se abțină de la regulile gramaticale ale limbii engleze, ca și cum ar fi să folosească pronumele „el” atunci când se referă la o persoană ipotetică / anonimă sau la fraze precum „pompier” și „stewardesă”.

·Susține agenda homosexuală.

Împinge propaganda care implică faptul că femeilor nu li s-au permis să li se acorde o educație până în anii 1960, iar toate educațiile au fost acordate în prealabil exclusiv „bărbaților albi bogați”

 

Feminismul și rațiunea

Cultura noastra, incluzand tot ceea ce suntem predate in scoli si universitati, este atat de infuzata de gandirea patriarhala incat trebuie sa fie rupta radacina si sucursala daca se produce o schimbare autentica – totul trebuie sa dispara – chiar presupusele discipline universale ale logicii, matematicii Și știința, precum și valorile intelectuale ale obiectivității, clarității și preciziei pe care acestea depind. ” – Daphne Patai și Noretta Koertge, profesor de feminism: povești atenționale din lumea ciudată a studiilor de femei (New York Basic Books, 1994), p.116 [6]

Feminiștii guvernului suedez în ziua de Valentine, 14 februarie 2017, au fost îndemnați de activistul drept al femeilor iraniene, Masih Alinejad, „să-și pună demnitatea” și să refuze să-și poarte hijab-ul obligatoriu în timp ce vizitează Iranul. Motivele au fost ignorate. Site-ul Jihad Watch a raportat,

Conducătorii de sex feminin din Suedia nu numai că au trădat toate femeile care luptă pentru egalitate la nivel global, dar și pe cele care le-au expus pe deplin confuzii: sunt așa-numiți feminiști care – de exemplu – insistă furios asupra controlului asupra corpului lor pentru a alege avortul. Ei sunt dispuși să se supună pe deplin dominației masculine la cererea musulmanilor să-și dicteze îmbrăcămintea. Și au făcut-o în fața unei audiențe globale care să-l încarce.

Feminismul ateist

Annie Laurie Gaylor este un feminist ateu. Este co-președintă a Fundației pentru libertatea religioasă. Soțul lui Gaylor, Dan Barker, care conduce organizația împreună cu ea, este, de obicei, persoana invitată să vorbească de angajamente, în ciuda mandatului său de conducere și a numeroaselor sale cărți despre ateism [20].

Feminismul ateist este un tip de feminism al cărui avocați sunt atei.

Feministele care sunt teiști aparțin adesea corpurilor religioase care practică teologia liberală. În plus, unii femini practică închinarea zeiței. Deoarece ateismul respinge teismul, feminismul ateist respinge / nu crede în existența lui Dumnezeu sau a zeilor (vezi: Definiția ateismului).

Ateismul, femeile, bărbații și feminismul ateist

Deoarece majoritatea ateiștilor se duc la stânga din punct de vedere politic (vezi: ateismul și politica), cele mai multe femei atee sunt feministe. Cu toate acestea, este posibil ca aceasta să nu se aplice bărbaților atei sau să se aplice într-o măsură mai mică, având în vedere că o majoritate semnificativă de atei sunt bărbați și că mișcarea drepturilor bărbaților are mulți ateuți în interiorul ei. Reddit este un loc popular pentru atei și un sondaj Reddit a constatat că 94% dintre susținătorii mișcării pentru drepturile bărbaților au indicat că nu aveau religie (vezi și: ateismul Reddit). Cel mai popular canal ateist al YouTube este TheAmazingAtheist, care este un activist pentru drepturile omului. Un alt canal ateist foarte popular este Thunderf00t de la YouTube dar este foarte critic față de feminism în cadrul ateismului (vezi și: Ateism plus).

Miscarea ateista, feminismul si disensiuni

În cadrul mișcării ateiste post ateismul nou și controversa Liftgate, a existat o mulțime de conflicte între ateii cu privire la feminism. Unul dintre rezultatele conflictului a fost noul ateu Richard Dawkins, pierzând o mulțime de sprijin și sprijin public în rândul celor fără religii (a se vedea: pierderea de influență a lui Richard Dawkins).

În plan mistic:

Lilith_(John_Collier_painting)Conform legendei Cabala, Dumnezeu ar fi creat pe Adam şi pe Lilith din ţărână („Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” – Genesa 1:27). După această părere neverificată biblic Eva ar fi venit după plecarea lui Lilith, aceasta fiind creată din coasta lui Adam („Şi omul a zis: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.” – Genesa 2:23). Cumva se întelege din această interpretare a Genezei că înainte de Eva a fost Lilith.

Lilith şi Adam se iubeau foarte mult, dar Lilth cerea egalitate între sexe, intrând în conflict cu Adam. În urma conflictului, Lilith pleacă. Îl ia pe Şarpe (Diavolul) ca soţ, răzbunându-se mai târziu pe Adam, făcându-l să ia fructul interzis.

O altă variantă ar fi că Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Lilith ca fraţi gemeni. Lilith a cerut să fie egală cu Adam, însă încercările sale au eşuat, ea părăsindu-l în final pe Adam. În mitologia musulmană se spune că după ce l-a părăsit pe Adam, Lilith s-a împerecheat cu Satan.

În alte religii, care pulsioneză egoul femeilor şi se bazeză pe sexualitate, Lilth este înlocuită de Iştar, şi este considerată un personaj pozitiv, aceasta se mai regăseşte şi în spiritul lui Jezebel.

 

 

15107455_1141554912596641_8279015054699459036_nCitate despre feminism:

În noul Cod de legi pe care-l presupun că va fi necesar să-ți dai voie să-ți aduci aminte de doamne și să fii mai generos și mai favorabil pentru ei decât strămoșii tăi. Nu puneți o astfel de putere nelimitată în mâinile soților. Amintiți-vă că toți oamenii ar fi tirani dacă ar putea. Dacă nu se acordă o atenție deosebită Doamnelor, suntem hotărâți să îndemnăm la o Rebeliune și nu ne vom lega de legi în care nu avem voce sau Reprezentare.”- Abigail Adams, într-o scrisoare către John Adams (31 martie 1776), publicată în Scrisori familiare de la John Adams și soția sa, Abigail Adams (1875), editat de Charles Francis Adams,

Cerem dreptate, cerem egalitate, cerem ca toate drepturile civile și politice care aparțin cetățenilor Statelor Unite să fie garantate pentru noi și fiicele noastre pentru totdeauna.”

Susan B. Anthony, Elizabeth Cady Stanton, Matilda Joslyn Gage și Ida Husted Harper în istoria femeii (1886),

„Feminismul este rezultatul a câtorva femei ignorante și îndrăznețe care lăsau pisica să iasă din punga despre care este sexul superior. Odată ce femeile au făcut publice că pot face lucruri mai bine decât bărbații, au fost, desigur, forțați să le facă.”- P. J. O’Rourke, Maniere moderne: O carte de etichete pentru oamenii rude (1983),

 

Bibliografie

https://www.timetoast.com/timelines/women-of-the-french-revolution
http://www.conservapedia.com/Feminism
https://en.wikipedia.org/wiki/Margaret_Sanger
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lilith
http://www.conservapedia.com/Quotations_about_Feminism
https://ro.wikipedia.org/wiki/Feminism
http://www.lilithgallery.com/library/lilith/
https://www.youtube.com/watch?v=32gFFkNDoks
http://www.bible-knowledge.com/the-jezebel-spirit-and-how-it-operates/
https://en.wikipedia.org/wiki/Marianne
https://ro.wikipedia.org/wiki/Feminismul_radical

Citeşte şi:

http://www.fortamoldova.ro/traian-ranja/De+la+marxism-leninism+la+neomarxism%2C++marxism+cultural+%C8%99i+corectitudine+politic%C4%83 

http://www.fortamoldova.ro/traian-ranja/curcubeul-si-scoala-de-la-frankfurt

Feminismul românesc ca sectă marxistă și lupta pentru dreptul de a nu face sarmale / Romanian Feminism as a Marxist sect and the struggle for the right not to cook

 

Chiar e semnul păcii?

Pumnul rezistenţei, un pumn socialist, un simbol marxist.

 

 

Posted in Cristian Cernescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *