segno5

Chiar e semnul păcii?

Spumnul si paceaemnul pacii ramane unul dintre cele mai puternice si inspirationale simboluri de pe planeta, in ciuda lungii sale asocieri cu perioada hippie. Dacă într-un articol precedent am scris despre pumnul marxist, aici, am să incerc să înţelegeţi că semnul păcii- nu e chiar un semn care să îşi dorească pacea.

Unii trebuie să vadă lumea invers şi până la sfârşitul articolului o sa vedem că acest semn are o legatura atât cu religiile anti-creştine cât şi cu politica de stânga.

sumer1

Răstignirea Sfântului Apostol Andrei

Tradiţia Bisericii ne spune că, după Înalţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sorţul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus „Crucea Sfantului Andrei”.

2vl5d3bdownload (1)

Răstignirea Sfântului Apostol Petru

Crucea rasturnata - Simboluri pagane ocultecruce-sfpetru

În Prolog şi în Mineiul cel mare se povesteşte despre Simon vrăjitorul, prietenul împăratului Nero, şi Petru: Odată a zis că are să se lase să fie taiat şi a treia zi are să învieze. Atunci, el a pus în locul sau un berbece, facîndu-l om prin nalucire şi a fost taiat berbecul în locul lui. Sfîntul, gonind diavoleasca nalucire de la berbecul cel taiat, s-a vazut lucrul cel mincinos al lui Simon, cunoscîndu-se de toţi, ca nu Simon este taiat, ci berbecul. Despre biruinţa desăvîrşită a Sfîntului Petru asupra acelui vrăjitor şi despre pierzarea lui, de toţi se scrie cu un glas astfel: Simon vrajitorul, neputînd întru nimic să biruiască pe Apostolul Petru, nici să sufere mai mult înfruntarea şi ruşinea sa, s-a fagăduit că se va înalţa la cer. Simion vrăjitorul adunînd el toata puterea diavolilor care îi slujeau, s-a dus în mijlocul cetăţii Roma şi, suindu-se pe o zidire înaltă, avînd capul încununat cu cununa de dafini, a început din înalţime cu mânie a grai către popor: „Romani, deoarece pîna acum ati petrecut în nebunie şi lasîndu-ma pe mine, ati urmat lui Petru, acum şi eu va voi lăsa şi nu voi mai apara cetatea aceasta. Deci, voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să ma ia în mîinile lor şi să mă înalţe la tatal meu din cer. De acolo voi trimite mari pedepse asupra voastră, ca n-ati ascultat cuvintele mele, nici n-ati crezut lucrurilor mele”.

Eghisipos, istoricul bisericesc a scris: „Pe cînd Sfîntul Petru era cautat spre ucidere, l-au rugat credincioşii să se ascundă şi să iasă din Roma, pentru folosul multora. Dar Petru n-a voit să facă aceasta, ci dorea să patimeasca şi să moară pentru Hristos. Poporul credincios, plîngînd, ruga pe apostol să-şi pazească viaţa atît de trebuincioasă Sfintei Biserici, care se înviforeaza în mijlocul primejdiilor de valurile necredinciosilor. Deci, vazînd Sfîntul Petru lacrimile turmei celei cuvîntatoare a lui Hristos, a fagaduit sa iasa din cetate si sa se ascunda; iar noaptea, facînd soborniceasca rugaciune si sarutînd pe toti, a plecat singur. Pe cînd era la portile cetatii, a vazut înaintea sa pe Mîntuitorul Hristos venind catre cetate; iar Petru, închinîndu-se Lui, I-a zis: Doamne, unde mergi? Raspuns-a Domnul: Ma duc în Roma, ca iarasi sa ma rastignesc

Nu a fost prins numai Sfîntul Petru singur, ci si multi credinciosi, între care erau si Clement, Irodion si Olimp. Pe acestia, tiranul Nero i-a osîndit la taiere cu sabia, iar pe Sfîntul Petru, la rastignire. Luîndu-i ostasii pe toti, i-a dus la locul de moarte. Pe Clement, iertîndu-l, l-au lasat în pace, ca pe unul ce era rudenie împarateasca, iar pe Irodion si Olimp, care venisera cu Sfîntul Petru în Roma, i-au ucis cu sabia si împreuna cu ei au taiat si o multime de credinciosi. Sfîntul Petru a rugat pe rastignitorii sai sa-l rastigneasca cu capul în jos si nu drept, cinstind întru aceea pe Domnul sau, Care de voie S-a rastignit pe cruce, ca sa nu semene Aceluia întru rastignire, ci sub picioarele Lui sa-si plece capul.

Spânzurarea Sfântului Apostol Filip

Antic_Anatolia

Dupa ce au străbatut Siria şi toata Asia cea de sus, Sfântul Apostol Filip, împreună cu Sfântul Apostol Vartolomeu, Ioan Cuvântătorul şi Mariam fecioară, care era sora Sfântului Filip, au mers în Asia cea mică, în Lida şi în Misia, întorcând către Dumnezeu s-au dus şi în părţile Frigiei şi, intrând la Ierapoli, propovăduiau pe Hristos. Iar cetatea aceea era plină de idoli, la care se închina poporul cel orbit cu înşelăciunea diavolească. Acolo era şi o viperă pe care locuitorii Ierapoliei o cinsteau ca pe un Dumnezeu şi care era ţinută într-o casă încuiată, hrănind-o cu multe feluri de jertfe. Încă şi alte feluri de jivini, şerpi şi vipere, cinstea acel popor fără de minte.

Sfântul Filip, împreună cu Vartolomeu şi cu Mariam, rămânând în Ierapolia, se sârguiau cu dinadinsul să împrăştie de acolo întunericul închinării de idoli şi să strălucească lumina cea mare a cunoştinţei adevărului.

depositphotos_6088566-stock-illustration-caduceus-symbol

Caduceul- unii spun că e falusul lui Baphomet înconjurat de şerpi. În alte variante apare că ar fi vorba de zeiţa babiloniană Iştar- cultul ei religios implica prostituţia, alţii spun că are stransă legătura cu Hermes zeul comerţului, zborului şi al hoţilor. https://ro.wikipedia.org/wiki/I%C8%99tar

Şarpele- „El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”- Ioan 10:40

După aceea sfinţii apostoli au vindecat pe Nicanora, soţia antipatului cetăţii, cea care fusese muşcată de şarpe, antipatul cetăţii împreuna cu popii idoleşti şi poii viperei s-au adunat să judece pe propovăduitorii lui Hristos:

„Fă izbânda, antipate, pentru ocara zeilor noştri; căci de când au intrat străinii aceştia în cetatea noastră, s-au pustiit altarele marilor noştri zei, iar poporul a uitat a le aduce jertfele cele obişnuite, omorând prea cinstită aceasta viperă şi toată cetatea s-a umplut de fărădelege; deci, omoară pe aceşti vrăjitori”

Antipatul a poruncit să dezbrace pe Sfântul Filip, zicând că ar fi având farmece în hainele lui; şi dezbrăcându-l, n-au aflat nimic. Tot astfel au dezbrăcat şi pe Sfântul Vartolomeu. Iar când s-au apropiat de Sfânta Mariam, vrând să dezbrace trupul ei cel fecioresc, îndată s-a schimbat înaintea lor şi s-a făcut ca o văpaie de foc. Şi înfricoşându-se pagânii, au fugit de la faţa ei. Iar ighemonul a judecat pe Sfinţii Apostoli ca să-i răstignească. Mai întâi au legat de picioare pe Sfântul Apostol Filip, l-au spânzurat de un lemn deasupra uşilor de la capiştea viperii şi răstignindu-l cu capul în jos, au aruncat cu pietre într-însul. După aceasta au răstignit şi pe Sfântul Vartolomeu, lângă peretele capiştii. Pe acesta din urmă au reuşit să îl elibereze cei creştinaţi dar a fost rastignit în cetatea Alvanului din Armenia cea mare.

todesrune-rune of deathsfantul-apostol-filip-sarbatorit-in-biserica

Runele Elder Futhark şi Zounger Futhark

Semnele apar şi în anumite tipuri de alfabet de tip celtic, Algiz si Yr. Algiz (de asemenea, Elhaz) este numele dat în mod convențional „z-rune” ᛉ alfabetului runic al fratelui Futhark. Traducerea sa este z, înțeleasă ca un fonem al limbajului proto-germanic, terminalul * z continuu al terminalelor Proto-Indo-Europene.

yr

lebenrune-run of life


Este una dintre cele două rune care exprimă un fonem care nu se întâlnește cu cuvânt – inițial, și astfel nu putea fi numit acrofonic, celălalt fiind–runa Ingwaz Dat fiind faptul că terminalul * -z fonemenul marchează desinența singulară nominativă a substantivelor masculine, runa se produce relativ frecvent în epigrafia timpurie.

Deoarece acest fonem specific a fost pierdut într-un timp cât mai devreme, runa Futhark mai în vârstă a suferit modificări în alfabetul de runic medieval. În futhorc anglo-saxon și-a păstrat forma, dar ia fost dată valoarea sunetului latin x. Aceasta este o dezvoltare secundară, posibil datorită tradiției manuscriselor rune, și nu există nici o instanță cunoscută a runei care să fie folosită într-o inscripție în limba engleză veche.

 

todesrune-rune of death

În Proto-Norse și Old Norse, fonicul germanic * z a evoluat într-un sunet R, probabil realizat ca un retroflex approximant [ɻ], care de obicei este transcris ca ʀ. Acest sunet a fost scris în Tânărul Futhark folosind runa Yr, runa Algiz sa întors cu susul în jos, din secolul al VII-lea. Acest fonem a devenit în cele din urmă indistinguizabil de sunetul obișnuit în etapele ulterioare ale vechiului norvegian, la aproximativ secolul al XI-lea sau al XII-lea.

Forma runei poate fi derivată din faptul că o literă care exprimă / x / în anumite alfabete vechi italice (?), [citare necesare] care a fost derivată din litera greacă Ψ care avea valoarea lui / kʰ / (mai degrabă decât / Ps /) în alfabetul grecesc de vest.

rune

Rulurile Man şi Yr din Armanen Futharkh ale lui Guido von List se bazau pe Tânărul Futhark. Luptele de listă au fost ulterior adoptate și modificate de Karl Maria Wiligut, care a fost responsabil pentru adopțiile lor în ocultismul nazist. Atât List, cât și Wiligut au o rună „Yr” de aceeași formă ca cea mai tânără rună Futhark Yr.

În acest context, runa omului (identică în formă cu vârstnicul Futhark Algiz) a ajuns să fie înţeleasă în misticismul germanic de la începutul secolului al XX-lea, simbolizând „viaţa” şi numită „runa vieţii” (germană Lebensrune). Acest termen apare încă din anii 1920, în literatura de specialitate a misticismului germane, şi a devenit utilizat pe scară largă în cadrul Partidului nazist şi al Germaniei naziste, de ex. În reţete oficiale pentru diferitele uniforme ale Sturmabteilung.

1) Putem vedea Elhaz ca forţă spre evoluţia superioară, conştiinţa superioară, care permite comunicarea și unirea cu zeii lui Asgard.

2) va crea un Elhaz inversat, care arata ca radacinile unui copac, care exista sub suprafata, in intuneric si care reprezinta constiinta inferioara.

Runa Yr a fost văzută ca fiind „runa vieții” inversată și interpretată ca „rune de moarte” (Todesrune). În timpul erei celui de-al doilea război mondial, aceste două runde (ᛉ pentru „născut”, pentru „murit” Folosite în necrologuri și pe pietre de mormânt ca marcând datele de naștere și moarte, înlocuind simbolurile asterisc și cruce (* pentru „născut”, pentru „murit”), utilizate în mod convențional în acest context în Germania.

Cercetătorii de la Runic au subliniat că această asociere nu s-a bazat în niciun fel pe sursele istorice referitoare la această rune, chiar şi în timpul epocii celui de-al doilea război mondial.

După anul 1945, „runa vieții” a continuat să fie folosită de diverse grupări naționaliste neonaziste sau albe, inclusiv Alianța Națională a Statelor Unite, și naționalistul flamand Voorpost. Deathrune Records, fostă Die Todesrune Records, este numele unei etichete minore Black Metal care a folosit acest simbol. Există, de asemenea, un trunchi de copac cu o rune de viață sculptată pe el în satul neo-nazist, în mare parte Jamel, Germania.

Începutul perioadei neomarxiste: FLOWER POWER- HIPPIE:

În 1930 Freud îşi dezvoltă teoria ce va fi preluată de neomarxişti şi grefată pe marxism. Freud pretinde că civilizaţia ar avea o natură represivă în raport cu instinctele primare ale individului – a căror satisfacere, în virtutea principiului plăcerii, ar constitui sursa fericirii şi însuşi scopul vieţii. Prin legi ce pedepsesc crima, violul, adulterul etc., posibilităţile individului de a-şi găsi fericirea ar fi, chipurile, grav restrânse, societatea civilizată devenind astfel principala sursă de nefericire a oamenilor. Nefericirea se traduce adesea prin nevroze cauzate de aceste frustrări. Pulsiunea nativă a ego-ului spre agresivitate şi moarte e reprimată de societate, generând un super-ego cultural ce ar acţiona ca o conştiinţă socială sau o instanţă represivă colectivă.

La neomarxişti, eliberarea de acest „supra-eu” social represiv devine eliberarea de puterea represivă a statului democraţiei occidentale şi a creştinismului instituţionalizat.

Practic neomarxiştii au înlocuit falsa idee a represiunii economice din marxismul clasic, adică exploatarea clasei muncitoare de către capitalişti cu represiunea sexuală din teroria freudiană, adică reprimarea cetăţenilor în societatea de inspiraţie creştină care le interzice manifestarea liberă a erotismului, frustrându-le satisfacerea sexuală plenară.

Alături de Max Horkheimer, Theodor Adorno, care va deveni cel mai creativ colaborator al lui Horkheimer şi doi psihologi, Eric Fromm şi Wilhelm Reich, care au devenit promotorii feminismului şi ai matriarhatului şi un student tânăr absolvent pe nume Herbert Marcuse, Lukacs a pus bazele marxismului cultural. Horkheimer şi alti membri ai Scolii de la Frankfurt, au decis că soluţia pentru distrugerea culturii occidentale este să intersecteze filozofia lui Marx cu psihologia lui Freud. Ei au argumentat că aşa cum muncitorii erau oprimaţi în timpul capitalismului, în cadrul culturii occidentale, fiecare individ traieste într-o stare constantă de represiune psihologică. Eliberarea tuturor de aceasta represiune devine unul din obiectivele principale ale marxismului cultural.

În anii ’50 Marcuse a raspuns acestei întrebari spunând că ar putea fi înlocuită de o coaliţie de studenţi, negri, femei feministe şi homosexuali, exact cei care au fost nucleul revoltelor studenţeşti ai anilor ’60 şi victimele „sacre” ale corectitudinii politice ale zilelor noastre. Marcuse a preluat apoi un alt termen favorit şi anume cel denumit „toleranţă” pentru a fi extins la toate ideile şi mişcările venite dinpre stânga, inducând antonimul de intolerantă pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand îi auziţi astăzi pe marxiştii culturali că fac apel la „toleranţă”, aceasta înseamnă de fapt, referirea la termenul lui Marcuse „toleranţă eliberatoare”. Este acelaşi lucru ca atunci când se vorbeste despre „diversitate”, aceasta însemnand uniformitatea credinţei în ideologia lor stângistă.

Pentru a servi scopului său de „negare” a culturii occidentale, Şcoala de la Frankfurt a dezvoltat un instrument puternic care se numeşte „teoria critică„.Această teorie spune că trebuie criticat orice la nesfârşit. Se critică prin punerea la îndoială și relativizarea și a oricărei instituţii, începând cu familia, care trebuie criticată fără neîncetate.

Herbert Marcuse a rămas in Statele Unite ale Americii şi este cel care s-a ocupat de traducerea într-un limbaj simplu, usor de inteles pentru omul de rand al scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Şcolii de la Frankfurt. Cartea sa „Eros şi civilizaţie„ a utilizat conceptul Şcolii de la Frankfurt, de intersectie a lui Marx cu Freud pentru a argumenta că, dacă am elibera „erosul non-procreativ” prin intermediul „perversiunii polimorfe”, s-ar putea crea un paradis nou în cazul în care ar exista doar joacă şi nu muncă. „Eros şi civilizaţie” a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stângi, în anii 1960.

 

Fremont_Solstice_Parade_2010images11hippie-long-hair-making-peace-sign-18789953

Marcuse a fost unul dintre principalii guru ai rebeliunii sexuale adolescentine din anii ’60; el însuşi a inventat expresia:

Faceţi dragoste, nu război!”.– Make love, not war!

Apoi a fost melodia lui John Lennon- 

https://www.youtube.com/watch?v=dmkAuTQ8Sc4

Sub pretextul păcii, aşa cum anticipa Marcuse, extazul (erotic), nu persoana, este cel ce devine substratul identităţii, într-o lume în care evoluţia tehnologică induce o permanentă schimbare şi, ca urmare, riscul inevitabil al alienării. Existenţa nu mai e guvernată de nici un principiu, cu excepţia celui al subiectivismului absolut. Anarhia şi iresponsabilitatea sunt implicite. Tranzienţa radicală, ca unică realitate de necontestat, aboleşte normele etice tradiţionale. Eticul e înlocuit de estetic, la rândul lui guvernat de norme cu totul relative, mergând de la sordid până la grotesc și monstruos. Existenţa încetează a se mai supune raţionalităţii, decenţei sau bunului-simţ, alterările dramatice ale biologiei şi psihologiei având implicaţii şocante.

Originea:

Originar, era imaginea unui omuleţ prabusit în disperare. Gerald Holtom, un grafician britanic, a venit cu design-ul simbolului în cauză, în 1958, pentru a fi folosit in protestele împotriva armelor nucleare. În cuvintele sale, acest simbol s-a vrut a fi “o fiinţa umană disperată”. Semnul de pace inspirational este, aşadar, o reprezentare a unui om ce şi-a pierdut speranţa, aflat într-o lume ce-a luat-o razna, lăsânduşi braţele în jos, în disperare, ca un semn al infrangerii dar semnul pacii este de fapt reprezentarea omului depresiv.

segno5e_clar

Holtom a regretat crearea acestei imagini depresive, imediat ce aceasta a devenit arhi-cunoscută şi a încercat să repare lucrurile întorcând simbolul invers, astfel încat bratele omuletului să fie ridicate în aer. Însă versiunea alternativă n-a avut succes. În schimb, omuleţul deprimat şi învins a devenit simbolul inspiraţional al oricărei mişcări progresiste.

Dacă analizăm puţin neomarxismul, acest tip de liberalism american importat din Europa, care este împotriva civilizaţiei iudeo-creştine, putem spune că a fost branduit foarte bine:

  1. are siglă (omuleţul depresiv)
  2. a avut imn (Lennon-Make Love Not War)
  3. are culoare (curcubeul)

 

Bibliografie:

1.https://en.m.wikipedia.org/wiki/Peace_symbols#The_peace_symbol

2.http://www.sfantulandrei.info/

3.https://en.wikipedia.org/wiki/Algiz

4.http://vrilology.org/runic_principle_behind_ginnu.htm

5.https://en.wikipedia.org/wiki/Old_Italic_script

6.http://www.fortamoldova.ro/traian-ranja/De+la+marxism-leninism+la+neomarxism%2C++marxism+cultural+%C8%99i+corectitudine+politic%C4%83

7. http://www.fortamoldova.ro/traian-ranja/curcubeul-si-scoala-de-la-frankfurt

8.https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-apostol-filip

9.5.http://www.raftulcuidei.ro/6-simboluri-faimoase-care-nu-inseamna-ceea-ce-crezi/

Posted in Cristian Cernescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *