Totul a început după ce a fost făcut public finalistul Eurovision România care avea inscripționat pe piele sloganul lansat de unul dintre membrii marcanți ai Școlii de la Frankfurt, neomarxistul Herber Marcuse:
“Make love, not war!- Faceți dragoste, nu război!”
Intro: Sloganul popular anti-război a devenit cunoscut în anii 1960 din cauza războiului din Vietnam. Acest slogan a fost folosit ca și presiune pentru retragerea trupelor din Vietnam, unii americani susținând că nu este “războiul nostru”. E greu să reziști când vezi mulțimi de oameni militând împotriva războiului dar, dacă ucrainienii ar face dragoste în loc să meargă să își apere țara, cum ar decurge lucrurile?
Marcuse s-a ocupat în America de traducerea într-un limbaj simplu, usor de inteles pentru omul de rând, al scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Şcolii de la Frankfurt. Cartea sa „Eros şi civilizaţie„ a utilizat conceptul Şcolii de la Frankfurt, de intersecție a ideilor lui Marx cu sexualizarea lui Freud pentru a argumenta că, dacă am elibera „erosul non-procreativ” prin intermediul „perversiunii polimorfe” , s-ar putea crea un paradis nou în cazul în care ar exista doar joacă şi nu muncă. ‘Eros şi civilizaţie’ a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stângi, în anii 1960.
Marcuse a preluat și un alt termen favorit şi anume cel denumit „toleranţă” pentru a fi extins la toate ideile şi mişcările venite dinpre stânga, inducând antonimul de intolerantă pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand îi auziţi astăzi pe marxiştii culturali că fac apel la „toleranţă”, aceasta înseamnă de fapt, referirea la termenul lui Marcuse „toleranţă eliberatoare” sau chiar e vorba de intoleranță, de cenzură față de cei care nu sunt de acord cu mesajele ori acțiunile lor iar astăzi vedem zilnic cum paginile de pe platformele de socializare ale unor oameni care exprimă idei de dreapta sunt cenzurațe și câteva luni iar unele conturi chiar au fost închise. Dacă acești oameni ar avea o putere mai mare de decizie asupra semenilor, cum ar arăta societatea în care trăiesc? Ar fi instaurat în mod real Ministerul Adevărului și Poliția Gândirii? Să devină, oare, 1984 o realitate iar totalitarismul comunismului să se reîntoarcă?
Întâmplarea:
Într-o postare pe platforma Facebook, Președintele Alternativa Dreaptă- Adela Mîrza a criticat acțiunea de a promova concurenți ori mesajele lor doar pe bază de afiliere neomarxistă:
“Eurovision-ul nu mai este de mult despre muzică, talent, frumusețe.
Este expresia paroxistică a prostului gust, a politicului stângist, a ideologiei de gen, a grotescului, în concluzie, a corectitudinii politice!
Nu e show, este o oglindă a promiscuității umane pe care o trăim, mulțumită sexomarsiștilor!
Noi, cei din Alternativa Dreaptă, am cerut, de ani buni, stoparea finanțării unei astfel de mizerii din banii contribuabililor!”
Ortopreședintele: Cum s-a întâmplat, domnule Cernescu?
Cristian Cernescu: Aș vrea să nu dăm nume și prenume, nu din cauza GDPR, pentru că lucrurile s-au întâmplat pe o platformă de socializare și pe un grup cu 17.000 membri care se folosește de o marcă înregistrată, nu cred că lucrurile au fost chiar întâmplătoare și nici nu vreau să îi fac reclamă moderatorului. Să îl numim simplu, Moderator.
Am dristribuit postarea doamnei Președinte în mai multe grupuri printre care și grupul Eurovision România. Mulți membri AD suntem în total acord cu acest mesaj iar noi la AD nu distribuim la comanda ci din convingere pentru anumite valori.
Postarea a avut mai multe distribuiri dar doar în grupul Eurovision România am întâmpinat probleme. La început unii au dat un simplu Like iar alții au apreciat postarea cu diferite emoticoane, unele cu râsete, altele cu furie și altele cu plânsete. După ceva timp, a început și dezbaterea din partea membrilor grupului asupra mesajului distribuit, unele fiind în acord cu mesajul distribuit iar altele în dezacord. Unii și-au exprimat punctul de vedere pe tonuri civilizate iar alții pe tonuri mai puțin civilizate dar, la un momendat au venit și ușoare amenințări și șantaje în public și privat din partea unui moderator ori a altor membri:
Moderator: “Noi nu acceptăm așa ceva în grupul nostru și, ca să nu fiu eu cel rău care șterge postările, o să te rog să îți ștergi postarea.
Din banii mei se oprește degeaba o sumă fără sens și pentru Sănătate care nu mă ajută cam la nimic… și multe altele sunt problemele în țara asta, nu o participare la Eurovision.
Probabil nu o să îți ștergi postarea însă eu te voi avertiza că nu vei Mai face parte din grup cu următoarea ocazie în care vei avea comentarii sau postări similare.”
Cristian Cernescu: De ce sa ma ameninti cu cenzura sau eliminarea din grup? Pana la urmă, nu am injurat pe nimeni.
Moderator: Nu trebuie neapărat să înjuri literalmente ca să jignești. Eu atât am avut de spus. Nici măcar nu mă interesează să intru într-o polemică cu tine. Vreau distanță totală față de astfel de concepții și gândire primitivă. Nu voi mai continua discuția. O seară bună.
Cristian Cernescu: Nu văd ce e primitiv în ceea ce am spus? Seară liniștită!
Ulterior, postarea a fost ștearsă și mai mulți cunoscuți, poate chiar și necunoscuți, au fost dați afară din grup dar lucrurile au continuat pe profilul meu după ce am criticat intoleranța de care au dat dovadă.
“Nimeni nu le-a luat capul, nimeni nu le-a vorbit urât, nimeni nu le-a închis gura ori să le oprească tastatura, au cerut toleranță în timp ce ei au dat dovadă de intoleranță, au cerut să fie lăsați să se organizeze cât mai bine și să promoveze ce mesaje vor ei(inclusiv ideologia neomarxistă sau doar pe aceasta) dar să fie pe banii noștri, pe banii tuturor contribuabililor.”
“Ce fel de toleranță promovează grupul Eurovision România prin moderatorii săi?
Îi vorbești omului frumos iar el începe cu amenințări, cu șantaje, iar apoi trece la faptele cenzurii și la eliminarea din discursul public. Tipic marxiștilor vechi ori noi. O intoleranță pe care și-o manifestă în numele toleranței pe care o promovează(ciudate tipurile astea de tolerranțe), apoi intră pe profilul meu și amenință că GDPR, apoi, realizând gravitatea faptelor sale (oare?) a mutat discuția în altă direcție, că în loc să mă ocup de impozitarea redusă a salariilor și infrastructură eu mă ocup de un concurs realizat din bani publici care nu e mare scofală.”