,,Basarabia s-a unit cu Țara Mamă”. Știre pe care o anunțau cu foarte mare bucurie redactorii ziarului România Nouă, în numărul 57, din 28 martie 1918 (ziar pe care l-am consultat personal alături de alte publicații). Jugul greu rusesc purtat timp de 106 ani fusese pe deplin înlăturat iar basarabenii urmau adevăratul lor drum către integrarea în viața Regatului Român.
Mișcarea națională din Basarabia (pe care o abordez într-un capitol din lucrarea de doctorat) constituie unul dintre cele mai importante evenimente din istoria noastră, la finalul primului război mondial. Abdicarea țarului Nicolae al II-lea Romanov în martie 1917 a dat posibilitatea obținerii autonomiei Basarabiei. La 9 aprilie 1917 este înființat Partidului Național Moldovenesc (PNM), eveniment care a marcat un moment deosebit de important în lupta pentru apărarea drepturilor poporului basarabean, care, în programul său politic prevedea obținerea libertăților – încălcate grav în vremea stăpânirii țariste. În cursul anului 1917 au avut loc mai multe congrese ale diferitelor categorii sociale (ale învățătorilor, agricultorilor, studenților, preoților, militarilor etc), în scopul obținerii autonomiei în cadrul Imperiului Rus și a implementării programului politic al PNM. La 21 noiembrie 1917 a fost instituit Sfatul Țării, eveniment care a confirmat ,,trezirea conştiinţei naţionale’’ , în fruntea noii formațiuni fiind ales președinte Ion Inculeț.
Imediat după instituirea Sfatului Țării (moment hotărâtor în mișcarea națională), Ion Inculeț și alți deputați au susținut ideea unei „republici democratice basarabene’’, eveniment care avea să se întâmple la 2 decembrie 1917 când a fost declarată formarea Republicii Democratice Moldoveneşti. Intrarea armatei române în ianuarie 1918 în Basarabia în urma cererilor de ajutor adresate guvernului român de către Sfatul Directorilor din Basarabia, în urma retragerilor dezorganizate a armatelor rusești care făceau numeroase jafuri în satele și orașele dintre Prut și Nistru, a permis continuarea vieții politice din Basarabia.
La 24 ianuarie este declarată independența Republicii Moldovenești, care va pregăti ,,drumul către Unire’’. Paginile ziarelor, publicațiilor, memoriile și discursurile a numeroși oameni politici, scriitori, învățători, profesori, preoți din Basarabia și Regat, stau mărturie despre eforturile uriașe depuse care au dus la Unirea din 27 martie 1918, Basarabia fiind prima provincie care a revenit la Patria mamă. Din punct de vedere politic, perioada anilor 1812-1918 a însemnat o perioadă de grele apăsări pe umerii poporului basarabean, la finalul Primului Război Mondial, prin eforturi uriașe diplomatice în contextul evenimentelor de la finalul primei conflagrații mondiale și în mod special a evenimentelor desfășurate în Rusia anilor 1917-1918, a fost posibilă ,,revenirea’’ la Regatul Român (din care a fost smulsă brutal la 16 mai 1812). În cei aproximativ 106 ani, românilor din Basarabia li s-a impus să trăiască în cadrul unui stat străin, cu sistem diferit și legi străine, administrate de către conducători politici străini. Dintre cei 26 de guvernatori care au condus Basarabia între anii 1812-1917, doar Scarlat Sturza era român.
Personalități de seamă din Basarabia ca Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu, Pantelimon Erhan, Dimitrie Bogos, Elena Alistari, Onisifor Ghibu, preotul Alexandru Baltaga, arhimandritul Gurie Grosu, starețul Dionisie de la mănăstirea Suruceni, Gherman Pântea, Ștefan Ciobanu, Ion Buzdugan, Petre Cazacu, Vasile Harea, Gheorghe Buruiană, Vasile Bârcă etc., au avut contribuții uriașe la realizarea Unirii, fiind adevărați ,,apostoli” ai culturii române înainte de Unirea din 27 martie și după această dată. Sfârșitul multora dintre ei a fost tragic, dar munca și conștiința lor au rămas modele pentru politicienii din zilele noastre, care sunt indiferenți față de problemele comunităților de români din afara granițelor (și pentru cei din țară).
text apărut pe pagina de Facebook a domnului Lucian Corduneanu
Lucian Corduneanu a absolvent al Facultatii de Istorie dar și Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iași iar in prezent este doctorand în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.