În perioada anilor 1200 un cod galic, Cymraeg, dădea şi motivul utilizării cerii în biserică:

„Originea albinelor este din Rai, ele au venit din cauza păcatului omului, iar Dumnezeu le-a binecuvântat şi de aceea slujba nu poate fi rostită fără ceară.”

Numeroasele tipuri de miere erau clasificate în diferite forme: Aristotel pe baza dulceţii, culorii şi savorii, Pliniu pe baza zonei de origine, Columella dupǎ tipurile de flori. Se cunoşteau şi tipuri toxice, cum ar fi mierea de rododendron, menţionat de Pliniu. Mierea a reprezentat de timpuriu un produs comercial important (alǎturi de vin, ulei). Strabo spune cǎ una din principalele zone exportatoare de miere şi cearǎ în epoca augusteicǎ a fost Baetica.

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun : dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis)cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei.

Deasemeni, este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.

„If the bee disappears from the surface of the earth, man would have no more than four years to live. No more bees, no more pollination … no more men.”

„Dacă albina va dispărea vreodată de pe pământ, omul mai are de trăit doar patru ani! Fara albine, fara polenizare, fără plante, fără oameni.”

Nu este încă dovedit dacă afirmaţia apărută în revista Apicultorul Irlandez, între anii 1955-1956, îi aparţine unui apicultor american Albert N Stain şi a fost atribuit din motive politice fizicianului Albert Einstein sau chiar îi aparţine fizicianului.

Totuşi, există studii efectuate în SUA care arată că 76-80% din toate produsele agricole depind de polenizarea făcută de albine. E vorba de beneficii de aproape 200 de miliarde de dolari. Într-un articol publicat de jurnaliştii de la Le Monde, din cauza unui deficit de albină, China a trecut la polenizarea manuală iar acest proces ajunge la costuri de câteva miliarde de dolari în fiecare an.

Dar modul cum s-au organizat apicultorii şi felul cum se face apicultura sau cum s-a realizat, a fost şi este influenţat inclusiv de politicile de guvernamentale (de stat). Dacă în prezent putem vedea modul cum se face agricultura şi inclusiv apicultura, nu mereu a fost aşa şi e bine să facem o corelare a acţiunilor din trecut.

Despre apicultura, puţine articole concludente găsim din perioada comunista a României dar sunt articole care mentionează faptul că un apicultor avea voie să aiba 4-5 stupi iar statul îi lua producţia de miere şi la schimb oferea zahar.Cumva paritatea era „bună”, ca şi cum îti ia 35 lei şi îţi oferă 4 lei. 

[text în curs de actualizare]

Comunismul este forma totalitaristă a socialismului iar de la socialism la comunism nu este decât un pas.

comunismul=definitie din perioada 1955-1957(comunistă); Orînduirea socială superioară care urmează după doborîrea capitalismului, ca rezultat al victoriei revoluției proletare și al instaurării dictaturii proletariatului; în această orînduire nu există exploatarea omului de către om și mijloacele de producție sînt proprietate socialistă; în dezvoltarea sa, această orînduire trece prin două faze, dintre care prima e faza socialismului (v. socialism); în a doua fază, cea a comunismului deplin, se va aplica principiul: de Ia fiecare după capacitățile sale, fiecăruia după nevoile sale; nu vor mai exista diferențe de clasă, vor dispărea deosebirile esențiale dintre sat și oraș, dintre munca fizică și cea intelectuală, știința și arta vor ajunge la o înflorire deplină, iar individul va deveni cu adevărat liber. În comparație cu capitalismul, comunismul înseamnă o productivitate a muncii superioară, obținută de muncitorii liberi, conștienți, uniți, care folosesc o tehnică înaintată. LENIN, O.A. II 490. Trecerea de la societatea capitalistă, care se dezvoltă spre comunism, la societatea comunistă e cu neputință fără o«perioadă politică de tranziție», iar statul acestei perioade poate fi numai dictatura revoluționară a proletariatului. LENIN, STAT. REV. 99. Principiul comunismului constă în faptul că în societatea comunistă fiecare muncește după capacitățile sale și primește articolele de consum nu după munca depusă de el, ci după nevoile pe care le are un om ridicat din punct de vedere cultural. STALIN, PROBL. LEN. 514. ◊ Comunism de război = politică a dictaturii proletariatului, impusă de condițiile de război și de intervenție, o politică care urmărește stabilirea unui schimb direct de produse între oraș și sat nu prin intermediul pieței, ci în afara pieței, prin măsuri de ordin mai ales extraeconomic și în parte cu caracter militar și care are drept scop organizarea unei repartiții a produselor care să poată asigura aprovizionarea armatelor revoluționare de pe front și a muncitorilor din spatele frontului. STALIN, O. XI 160. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii orînduirii comuniste.Comunismul nu este o simplă doctrină de partid a clasei muncitoare, ci o teorie a cărei țintă finală este eliberarea întregii societăți, inclusiv a capitaliștilor, din cadrul îngust al actualelor relații. MARX-ENGELS, O. A. II 375. ◊ Comunismul științific = marxism-leninismul sursa: DLRLC (1955-1957)

=definitie din perioada 2009(postcomunistă); Sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb. 2. Mişcare care dorește să implementeze acest sistem. 3. Ideologie care promovează acest sistem. – Din fr.communisme. sursa: DEX ’09 (2009)

Socialismul şi progresismul au aparut în Europa odată cu Revoluţia Franceză (1789- 1799), perioada Iacobinilor(1789-1794), apoi a continuat cu Napoleon Bonaparte III.

Înainte de revoluţie, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care îşi înfiinţase prima mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior şi sediul Clubului Iacobinilor, şi cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a devenit biserica Sfântul Thomas-d’Aquino. Începând cu toamna lui 1792, clubul şi-a schimbat numele şi a devenit „Societatea Prietenilor Libertăţii şi Egalităţii”.

Societatea franceză a cunoscut mai multe transformări profunde. Principiile despre tradiţie şi ierarhie au fost brusc răsturnate prin lozinca „Liberté, égalité, fraternité” iar la nivel global, revoluţia a accelerat ascensiunea republicilor şi instaurarea democraţiilor, răspândirea liberalismului, naţionalismului, socialismului şi secularismului, dezvoltarea ideologiilor moderne şi conceptul de război total.

„Proletari, din toate țările, uniți-vă!” acesta era finalul Manifestului Comunist scris de Karl Marx si Friedrich Engels, in perioada decembrie 1847-ianuarie 1848 si publicat in februarie 1848, prin care a promovat lupta de clasă a clasei considerate oprimate, proletariatul, împotriva capitalismului. Marx considera proletariatul clasa oprimată „cea mai revoluționară `care nu are de pierdut decât lanțurile!” Teoria marxistă prezicea că revoluția mondială va izbucni în țările cele mai dezvoltate economic, cum ar fi Germania sau Imperiul britanic.

Înainte de primul război mondial teoria marxista spunea că dacă în Europa va începe un război, atunci clasa muncitoare de pe continent se va revolta, va declanșa revoluția socialistă, va înlătura guvernele şi va forma o nouă Europă Comunistă. Când a izbucnit războiul în vara anului 1914 acest lucru nu s-a întamplat ci din contra, muncitorii din toate ţările au luptat fiecare în armata țării lor ca să-şi apere propriile ţări de inamic. Revoluţia comunistă din Rusia nu s-a extins în alte tări, nefiind susţinută de muncitori.

După primul război mondial, singura țară în care revoluția comunistă a reușit a fost Rusia țaristă, țară subdezvoltată economic și nu prea a avut nici o legătură cu proletariatul. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, cum o nume a istoriografia comunistă a fost mai degrabă o lovitură de palat realizată de un grup de conspiraționiști bolșevici, lipsiți de scrupule, în frunte cu Lenin și Troțki care a reușit datorită dezorganizării generale a Rusiei și în primul rând a armatei. unde moralul și voința de luptă erau la pământ. Această dezorganizare a urmat revoluției burghezo- democratice din februarie, care a l-a detronat pe țar iar cele două guverne provizorii care au urmat (Lvov și Kerenski) nu au făcut față situației și au creat serioase nemulțumiri în țară.

Îm 1919, Lenin a creat Internaționala III, comunistă și o nouă teorie a revolutiei socialiste mondiale, care poate izbucni și într-o țară dezoltată politic, unde apare o situație revoționară, cu referire la Rusia, nu neapărat într-o ţară dezvoltată economic cum a prorocit Marx!

In Romania, comuniştii au venit la putere dupa fraudarea alegerilor din 16 noiembrie 1946, alegeri care au avut loc dupa ce în cel de al doilea Război Mondial, România a trecut intr-o pozitie de neutralitate în 23 august 1944. .

Fostul ministru de externe Constantin Vişoianu se plângea lui Adrian Holman, ambasadorul britanic la Bucureşti, că BPD-ul îşi asiguraseră toate mijloacele pentru a câştiga alegerile prin fraudă. Archibald Clerk-Kerr, după vizita sa din România, nota că, în ţară, nimeni nu mai credea că alegerile vor fi libere, în ciuda faptului că Vîşinski nu credea că, dacă nu erau ajutaţi în mod serios, comuniştii români nu ar fi fost capabili să câştige mai mult de 10% din mandatele parlamentare.[41]

Diplomatul american Burton Y. Berry nota că până şi Groza aproba toate procedurile frauduloase, afirmând în discuţiile cu o terţă persoană că alegerile aveau să fie o competiţie a măsluirii votului popular între două tabere: cea a premierului şi a Secretarului General al PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de-o parte, şi cea a „cominterniştilor” în frunte cu Emil Bodnăraş, pe de altă parte. În conformitate cu afirmaţiile lui Berry, Groza şi Dej ar fi fost mulţumiţi cu un procent de 60% şi o mai scăzută fraudă electorală, în vreme ce Bodnăraş visa la un rezultat de 90%40]

Până în 1947, numărul comuniştilor a crescut de la 1.000 în 1944. la peste 700.000 în 1947, dar nu ştim daca din convingere, simpatie faţă de câştigători sau de frică.

Colectivizarea

„Stupari din tată-n fiu

Ionel, cel mai vechi stupar cu numele Burcă. „M-am născut la cinci metri de stupi“, povesteşte el despre tradiţia moştenită de la tată şi bunic. Fraţii lui, verişorii, cumnaţii, cu toţii face acelaşi lucru, sînt baci de albine. „Pe vremea lui Ceauşescu nu ne dădea voie decît 4-5 stupi. Iarna, se făcea recensămîntul şi semnam contractele obligatorii. Dădeam aproape toată mierea la stat şi statul o dădea la export. Plata era un kilogram de zahăr la un kilogram de miere. Erau stupine la ocoale silvice şi CAP-uri. 1.400.000 de stupi.”, spunea apicultorul Ionel Burcă pentru site-ul MonitorulExpress.ro

În numele egalitarismului, în perioada 1949-1962, s-a realizat şi procesul de colectivizare, adică din dorinţa de a avea o productivitate cât mai mare, de a avea suprafeţe mari de teren mari şi comasate, oamenii au fost înclusiv obligaţi să se organizeze în diferite forme asociative, gen G.A.S (Gospodărie Agricolă de Stat), G.A.C. (Gospodărie Agricolă Colectivă) sau C.A.P.-uri (Cooperativa Agricola de Producţie) şi inclusiv apicultura s-a realizat prin intermediul acestor forme asociative.

Procesul de colectivizare a fost realizat în trei etape:

1. Etapa de început (1949-1953, perioada in care şeful executivului a fost Petru Groza)

   Procesul de colectivizare a început cu decretul 84 din martie 1949, prin exproprierea suprafeţelor mai mari de 50ha teren. Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriaţi ca fiind „moşieri”, dar în realitate în multe cazuri era vorba de ferme private mecanizate şi modernizate. Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii au fost luaţi noaptea din casele lor şi li s-a fixat, ilegal, domiciliu forţat în diverse localităţi. Proprietăţile au fost confiscate în întregime, cu tot cu animale, maşini agricole şi clădiri iar locuinţele au fost transformate în sedii de CAP-uri, poliţie, etc.

2. Etapa de stagnare (1953-1956, perioada in care şeful executivului a fost Petru Groza şi apoi Chivu Stoica)

   În 1953, Stalin a murit iar procesul de colectivizare din statele unde URSS îsi avea înfluienţa a stagnat, orientandu-se spre consolidarea GAC-urilor existente.

3. Etapa de finalizare în forţă (1956-1962, perioada în care şeful executivului a fost Chivu Stoica şi apoi Ion Gheorghe Maurer)

   

   Rol agricol din perioada 1959-1963 din localitatea Hârlău,

   În 1957, procesul de colectivizare a fost reluat în Muntenia şi Dobrogea, zone care aveau teren propice agriculturii. Deşi nu se justifica sub nicio forma colectivizarea în zonele de munte pentru că nu se puteau realizau producţii ridicate pe 

   suprafeţe stâncoase, procesul de colectivare a continuat prin întimidarea şi chiar arestarea unor oameni modeşti care aveau pusă eticheta de chiaburi, scopul urmărit de partid era acela de a intimida sătenii, mai ales pe cei hotărâţi să nu renunţe la propriile parcele de teren în favoarea statului.

   La plenara speciala a CC al PMR, din aprilie 1962, Gheorghe Dej a raportat că formele socialiste de proprietate deţineau 96% din terenul arabil şi 93,4% din suprafaţa agricol.

Cum agricultura merge mână în mână cu apicultura, pentru a realiza producţii cât mai mari în agricultura cu ajutorul albinelor şi polenizarea care o fac acestea, în anul 1915, pe vremea când Regele Ferdinand I (Întregitorul de ţară) punea bazele construcţiei României Mari, când conservatorii şi liberalii erau la putere, a fost înfiinţată Societatea Naţionlă de Apicultură de D.M. Popovici, un apicultor intreprinzator reintors la Iasi din SUA in 1914. Totodata s-a infiintat si Revista Nationala de Apicultura din Romania ca organ de presa al societatii apicole, revista care mai tarziu se va denumi Romania Apicola, iar sediul asociatiei si administratia precum si redactia revistei sa functioneze la Iasi. În anul 1949, a fost desfiinţată Societatea Naţională de Apicultură şi a fost înfiinţata Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACA) iar în anul 1957 a fost recunoscută juridic sub preşedenţia lui Veceslav Harnaj.

La sfarşitul anilor 1989, ACA se putea lăuda că are înregistrate 1.400.000 familii de albine, dar în perioada respectivă existau foarte multe cifre umflate din aproape toate domeniile.

Câteva comentarii ale apicultorilor:

“Mai lasa-ne cu gargara despre ACA si despre Harnaj … ACA adeveni ACAR si daca citesti statutul vei face „ciocul mic” iar tovarasul Harnaj este un comunist basarabean venit pe tancurile sovietice in 1944 cu scopul de a distruge „societatea centrala de apicultura’ si de a infiinta o organizatie comunistoida – aca – pentru a colecta munca stuparilor romani.

Crede-ma sincer la toata lumea straina li se rupe de Harnaj si ACA”- comentariul lui Filip pe siteul http://forum-discutii.apiardeal.ro/index.php?topic=4641.15

„La ora actuala detin una dintre cele mai mari colectii de literatura apicola din Romania si stiu exact ce spun . Inainte de era comunista in Ro exista „Societatea centrala de apicultura ” plus mai multe ateliere de utilaj apicol , chiar si o fabrica de utilaj la Iasi patronata de familia Hanganu.
Dupa 45 locotenentul V. Harnaj este infiltrat initial ca bibliotecar apoi urca pe scara ierarhica in SCA pana o desfiinteaza de tot iar atelierele si fabrica de utilaj apicol  sunt nationalizate .
In 58 cand comunistii vad ca nu pot colectiviza eficient apicultura romaneasca inventeaza ACA unde si normal conducator va fi numit cel care a desfiintat SCA … tovarasul Hanaj. Au inventat un Combinat care a produs aceleasi utilaje antebelice dar care avea ca si scop principal colectarea mierii . Si un institut de cercetare care a inregistrat in anii 70 cateva cerrcetari notabile , apoi Dumnezeu cu mila.
Cand Harnaj nu a mai fost de folos partidului a fost dat afara pe usa din dos iar in locul sau a fost numit un politruc din ministerul agriculturii.
Voi sunteti victimele masinei de propaganda comuniste care inca functioneasa si azi in ACAR. Ultimul exemplu este cel al raposatului Petru Moraru care dupa cum se stie intai a fost eliberat din functia de director ICDA dar pt. ca inca reprezenta o amenintare s-a organizat un puci la ACA filiala Valcea prin care a fost dat afara din asociatie . In necrologul din revista „Romania apicola” nr. pe dec . 2011 scrie ca a murit presedintele filialei ACA Valcea = minciuna sfruntata .
Oameni buni sa nu credeti ca adevarul este cel oferit pe tava dar dupa cum stim bine o minciuna spusa de mai multe ori devine un adevar…”– comentariul lui dragos2006 pe siteul http://forum-discutii.apiardeal.ro/index.php?topic=4641.15

în anul 1990 numărul familiilor de albine a scăzut la 686.000. Stupii aflați în proprietatea ocoalelor silvice, CAP-urilor etc. au fost vânduți. Din lipsă de experiență, apicultorii au pierdut multe familii în următorii ani..

Un lucru interesant este că stupii rămași au fost cei care se aflau în ogrăzile celor pricepuți. La nivel de țară producția anuală de miere era egală cu cea din anii comunismului, în ciuda faptului că numărul familiilor de albine s-a redus la jumătate., menţiona într-un articol Drd. ing. Brebu Casian, președinte ACA, Filiala Județeană Timiș

Nu ştim daca 1,4 milioane familii de albine era un număr umflat de raportorii comunişti şi apoi după ‘90 cifrele au revenit la realitate, dacă s-au furat şi o perioadă nu au fost raportaţi, ori chiar au murit din lipsa de experienţă a apicultorilor şi asta după ce ani la rand România a produs cele mai mari cantităţi de miere din Europa.