Prince Michael of Liechtenstein: 《Adevărații perdanți în urma Brexit-ului nu sunt britanicii, ci europenii.
Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020. Noi aranjamente sunt încă de negociat, dar nu se vor face imediat schimbări în comerț sau transport. Cu toate acestea, prezența Regatului Unit în instituțiile UE și în Parlamentul European s-a încheiat. Londra este acum liberă să negocieze cu toate țările terțe, în paralel cu negocierea sa cu Bruxelles-ul în vederea unui nou acord. După Brexit, Marea Britanie nu mai face parte din acordurile comerciale externe ale UE.
UE pierde aproximativ 15% din economia sa, evaluată la 2,7 trilioane de dolari. De asemenea, UE își ia rămas bun de la City of London, cel mai important centru financiar global pe care l-a avut până acum. Acestea sunt cele mai evidente dezavantaje pentru UE. Adevărata problemă este însă una mai puțin vizibilă deocamdată.
Bruxellesul îi pierde pe unii dintre cei mai buni și cei mai pragmatici funcționari ai săi de până acum: pe britanici. Ei au reprezentat acea facțiune care a rezistat centralizării și viziunii birocratice manifestate în interiorul Uniunii Europene. Tabăra anti-birocratică de la Bruxelles este acum slăbită. Rândurile susținătorilor economiei libere piață – spre deosebire de un sistem socialist de planificare centralizată – s-au cam rărit odată cu plecarea britanicilor. Nu trebuie să uităm politica vizionară de la Londra, care a susținut extinderea blocului comunitar, mai degrabă decât „integrarea aprofundată” prevăzută de tehnocrați, în special de cei de la Paris. Nu trebuie uitat de asemenea că Marea Britanie a fost cea care a favorizat puternic includerea țărilor foste comuniste din Europa Centrală și de Est în UE.
Odată cu dispariția Regatului Unit din blocul comunitar, tendința Bruxelles-ului de a face presiuni asupra statelor membre pentru o mai mare „armonizare” și o „Uniune mai strânsă” este probabil să devină din ce în ce mai dominantă. Această mentalitate centralistă nu va avea ca rezultat pervers decât întărirea forțele centrifuge din UE. Rezultatul: fie o Uniune supracentralizată, global necompetitivă, fie dezintegrarea acesteia. Brexitul, o evoluție regretabilă, a rezultat dintr-un joc electoral de scurtă durată din Marea Britanie, dar fenomenul a fost combinat și cu înțepenirea birocratică și cu deficitul de pragmatism de pe continent. Din păcate, se pare că liderii din capitalele europene nu și-au învățat lecția. Lobby-ul pro-federalist în favoarea unei Uniunii supercentralizate continuă să apese pedala de accelerație. Proiectul european a reprezentat o oportunitate unică pentru continent. A avut un debut excelent. Cu toate acestea, azi, cancerul centralizării și al unei așa-numite „armonizări” inutile afectează organismul Europei. Adevărații perdanți în urma Brexit-ului nu sunt britanicii, ci europenii.