tamplete_afis_campanie

Sesizarea Curţii Constituţionale privind legea electorală

    • CĂTRE CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI
      DOMNULE PREŞEDINTE,
      Subscrisa „FORŢA MOLDOVA”, partid politic înfiiţat prin Sentinţa Civilă nr. 11bis/01.02.2016, declarată definitivă şi irevocabilă pe data de 08.03.2016, cu sediul în Iaşi, str. Socola, nr. 2A, bl. H1, et. 8, ap. 34, reprezentată prin Traian Neculaie Rânja, preşedinte interimar, domiciliat în Iaşi, str. XXXX, nr. XX, bl. xxx, Scara A, et. ș
      3, ap. 10, legitimat cu CI, seria MX, nr. XXXXX şi identificat cu CNP 1521119XXXXXX,
      formulez prezenta:
      EXCEPŢIE DE NECONSTITUŢIONALITATE
      a prevederilor cuprinse în Articolul 54, alineatele (1) ,(2), (5)  şi (6) din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
      Articolul incriminat are următorul cuprins:
      ART. 54
      (1) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care depun la Biroul Electoral Central o listă de susţinători cuprinzând cel puţin 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral la nivel naţional, pot depune liste de candidaţi în toate circumscripţiile electorale. În acest caz, prevederile art. 53 alin. (2) privind numărul exemplarelor originale şi al copiilor listei susţinătorilor se aplică în mod corespunzător.
      (2) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care optează să depună listele de susţinători la birourile electorale de circumscripţie, pot depune liste de candidaţi numai dacă acestea sunt susţinute de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reşedinţă în circumscripţia respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători.
      (5) Lista susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, denumirea partidului politic, alianţei politice, alianţei electorale sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale ori numele şi prenumele candidatului independent, după caz, numele şi prenumele susţinătorului, codul numeric personal, data naşterii susţinătorului, adresa susţinătorului, denumirea, seria şi numărul actului de identitate al susţinătorului, precum şi semnătura acestuia. În listă se vor menţiona, de asemenea, numele, prenumele şi codul numeric personal al persoanei care a întocmit-o. Persoana care a întocmit lista este obligată să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturilor susţinătorilor.
      (6) Lista susţinătorilor constituie un act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege. Modelul listei susţinătorilor este prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege.
De asemenea, fără a ridica explicit o excepţie de neconstituţionalitate, întrucât acest lucru încă nu este posibil legal, solicităm extinderea controlului de constituţionalitate şi asupra prevederilor cuprinse în Articolului 94, aliniatele (2)  şi (5), care are următoarea formulare:
(2)După primirea proceselor-verbale încheiate de către birourile electorale ale circumscripţiilor, potrivit alin. (1), Biroul Electoral Central stabileşte partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care îndeplinesc pragul electoral, separat pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor. Pragul electoral reprezintă numărul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentară, calculat după cum urmează:
a) 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional sau 20% din totalul
voturilor valabil exprimate în cel puţin 4 circumscripţii electorale pentru toţi
competitorii electorali;
b) în cazul alianţelor politice şi alianţelor electorale, la pragul de 5% prevăzut la lit. a)
se adaugă, pentru al doilea membru al alianţei, 3% din voturile valabil exprimate pe
întreaga ţară şi, pentru fiecare membru al alianţei, începând cu al treilea, câte un
singur procent din voturile valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale, fără a
se putea depăşi 10% din aceste voturi.
(5) Atribuirea de mandate se face avându-se în vedere numai partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au întrunit pragul electoral prevăzut la alin. (2), în mod distinct pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor, precum şi candidaţii independenţi care au obţinut un număr de voturi cel puţin egal cu coeficientul electoral al circumscripţiei în care au candidat.
Cât priveşte prejudiciile pe care articolele contestate le aduc unor drepturi recunoscute constituţional, consider şi urmează să demonstrez că:
A. Articolul 54, alin (2)i (3) încalcă Articolul 37, alineatul (1) din Constituţie(Dreptul de a fi ales) iar aliniatul (5) încalcă Articolul . 26, aliniatul (1): (1) Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si privată.
B. Articolul 94, alineatele (2) şi (5) încalcă: Articolul 2, alineatul (1) din Constituţie (Suveranitatea), Articolul 37, alineatul (1) din Constituţie (Dreptul de a fi ales), Articolul 36, alineatul (1) din Constituţie (Dreptul la vot), și Articolul 62, alin. (1): (1)Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.

STAREA DE FAPT

În fapt, subscrisul Partidul For a Moldova, înregistrat la Tribunalul Bucureşti pe data de 1 februarie a.c. a depus liste electorale pentru Senat şi Camera Deputaţilor pentru alegerile din 11 decembrie anul acesta, în baza Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
Candidaturile noastre au fost respinse de către Biroul Electoral de Circumscripţie 24 Iaşi, pe motiv că în dosarul de candidatură depus, nu am prezentat numărul de semnături de susţinere prevăzut de articolul 54, alin. (1) i (2) din Legea 208/2015.
În locul unei liste cu peste 180. 000 de semnături, la nivel de ţară sau de minim 7468 de semnături, la nivelul Judeţului Iaşi, am prezentat o listă cu 4 (patru) semnături, în considerarea faptului că înţelegem să contestăm constituţionalitatea articolului 54 alin. (1) i (2) din lege, pe motiv că reprezintă o ingerinţă excesivă a Statului asupra dreptului de a fi ales. Dacă pentru înfiinţarea unui partid politic, s-a considerat că sunt suficiente 3 (trei) semnături cu atât mai mult participarea la alegeri nu trebuie condiţionată de un număr foarte mare de semnături de susţinere, imposibil de strâns de către un partid nou format, îngrădind dreptul -constituţional al membrilor săi de a fi aleşi. Soluţia de înfiinţare a unui partid politic cu trei membri a fost adoptată de către Parlament după ce Curtea Constituţională a decis că cerinţa de a prezenta 25.000 de semnături pentru formarea unui partid este o ingerinţă excesivă asupra dreptului de asociere şi a
declarat-o ca fiind neconstituţională. Această cifră a reprezentat, aşadar, singurul reper valid din punct de vedere legal faţă de care m-am putut raporta atunci când am întocmit lista de semnături. De men ionat că numărul de minim 180 000 semnături de susţinere, la nivel de ară este de peste 7 (şapte) ori mai mare decât cele 25000 de semnături considerate, de către Curtea Constituţională a fi un număr excesiv, pentru înfiinţarea unui partid politic!
Ca urmare a respingerii candidaturilor noastre, am atacat decizia Biroului Electoral de Circumscripţie Iaşi la Tribunalul Iaşi, instanţă în faţa căreia am ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
CONSIDERAŢII PRIVIND ADMISIBILITATEA
Conform articolului 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, o excepţie de neconstituţionalitate ridicată în faţa instanţei trebuie să îndeplinească trei condiţii pentru a fi admisibilă:
1. Prevederea să fie în vigoare şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. În cazul de faţă, prevederile contestate sunt în vigoare şi în baza lor Guvernul a elaborat deja legislaţia secundară de punere în aplicare. Articolul 54 alin. (1) şi (2) din Legea 208/2015 are legătură directă şi evidentă cu soluţionarea cauzei, întrucât vizează respectarea unei condiţii de reprezentativitate impuse de către legiuitor partidelor politice şi anume aceea de a prezenta un anume număr de semnături de susţinere. Condiţie pe care, în calitate de contestatar în prezenta cauză, o considerăm excesivă în comparaţie cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la înfiinţarea de partide politice. după cum urmează să arătăm în cele ce urmează. În rezumat, avem următorul tablou general: Parlamentul, sub imperiul unei decizii a CCR, consideră că este reprezentativ un partid politic înfiinţat cu doar 3 semnături de susţinere şi reduce numărul de semnături necesar de la 25.000 la 3. Parlamentul este foarte interesat de reprezentativitatea candidaţilor şi cere un număr de peste 7000 de semnături necesare pentru o candidatură la funcţia de deputat sau senator, în circumscripţia electorală nr. 24 Iaşi, deşi Curtea Constituţională statuase că reprezintă, ca ordin de mărime, o cerinţă excesivă. Date fiind cele de mai sus, instanţa Tribunalului Iaşi nu poate da o soluţie în speţa de faţă decât și după ce Curtea Constituţională se va fi pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce înseamnă că excepţia are legătură cu soluţionarea cauzei şi, prin urmare, această primă condiţie este îndeplinită.
2. Excepţia să fie ridicată de către una din părţi, de către instanţă din oficiu sau de către procuror. În cazul de faţă, excepţia este ridicată de către contestatar, în speţă Partidul Forţa Moldova, deci şi această condiţie este îndeplinită.
3. Prevederile criticate să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Articolul 54 din Legea 20820/15, care impune numărul de semnături pentru depunerea unei candidaturi, nu a fost niciodată subiect al controlului de constituţionalitate, pentru simplul motiv că de la intrarea în vigoare a legii şi până acum nu au mai fost perioade electorale pentru Camera Deputaţilor şi Senat, astfel încât legea să fie activă şi să poată fi subiect de contestare la CCR. Articolul 94 din Legea 208/2015, care stabileşte pragul electoral nu a fost niciodată examinat de curtea Constitu ională deoarece de la adoptarea legii şi până în prezent nu au mai fost alegeri pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Ca atare, şi a treia condiţie de admisibilitate este îndeplinită.
ARGUMENTAŢIE DETALIATĂ A CRITICILOR DE NECONSTITUŢIONALITATE
În rezumat, critica de neconstituţionalitate vizează un mecanism discriminatoriu şi manipulatoriu instituit de legiuitor i anume actualele partide parlamentare, interesateș să împiedice intrarea, în parlament a altor partide, în ceea ce priveşte criteriile de reprezentativitate. Mecanismul este format din doi piloni:
A. Obligaţia prezentării unei liste cu un număr excesiv de semnături de susţinere la depunerea candidaturii (Articolul 54, alin. (1) şi (2)).
B. Instituirea unui prag electoral pentru a elimina, din cursă, partidele noi adică de a bloca orice încercare de reformă şi de împrospătare a clasei politice (Articolul 94, aliniatele (2) şi (5).
  1. Cele două reglementări prezintă simptomele unei manipulări a legislaţiei electorale în favoarea partidelor aflate la putere, practică sancţionată de către Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în Codul de bune practici în materie electorală. Caracterul excesiv al condiţiilor de intrare în competiţia electorală şi deficitul de reprezentativitate de la ieşirea din cursa electorală urmează să le demonstrăm în cele ce urmează.
    A. Critica de neconstituţionalitate a Articolului 54, alineatele (2) şi (3).
    Acest articol impune partidelor politice obligativitatea prezentării unei liste de semnături de susţinere din partea a minimum 1% din cetăţenii înscrişi în listele electorale, dar nu mai puţin de 1.000 de semnături. În cazul Judeţului Iaşi, la ultimele alegeri, numărul cetăţenilor înscrişi în listele electorale era de peste 700 000, aşa încât ipoteza a doua (cu 1.000 de semnături) este exclusă: lista trebuie să conţină minim 7468 de semnături iar la nivel de ţară peste 180 000. Pentru un partid nou înfiinţat, lipsit de logistica tehnică şi umană a partidelor parlamentare, baremul de 1% de semnături din numărul alegătorilor rămâne oricum o constrângere insurmontabilă. Un legiuitor de bună credinţă ar fi trebuit să impună condiţii rezonabile şi echitabile de participare la alegeri pentru toate partidele. Singura instituţie chemată să ”măsoare” rezonabilitatea unor ingerinţe ale Statului în exercitarea drepturilor prevăzute de Constituţie este Curtea Constituţională. Iar CCR a creat deja un început de jurisprudenţă în această materie. Prin decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 265 din 21 aprilie 2015 (ANEXA 1), Curtea Constituţională a examinat, printre altele, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 alineatul (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care prevedea obligativitatea prezentării unei liste cu 25.000 de semnături pentru înregistrarea unui
    partid politic. În analizarea respectivei prevederi, Curtea Constituţională a recurs la aplicarea unui aşa-numit ”test de proporţionalitate” între ingerinţa impusă de Stat şi interesul public pe care acelaşi Stat îl vroia protejat. Testul era menit a evalua în ce măsură această condiţie impusă de legiuitor pentru înregistrarea unui partid politic, văzută ca o ingerinţă a Statului în exercitarea dreptului la asociere, mai corespunde realităţilor social-politice româneşti ale anului 2015 şi este proporţională cu interesul public pe care această ingerinţă îl vroia protejat. Interesul public pe care, iniţial, această ingerinţă a Statului îl vroia protejat era asigurarea unei anumite reprezentativităţi a celor care vroiau să înregistreze respectivele partide politice, în aşa fel încât să prevină o inflaţie necontrolată a unor partide politice irelevante. În urma aplicării testului de proporţionalitate, Curtea Constituţională a decis că, în actualele condiţii social-politice româneşti, articolul care impunea obligaţia legală de a prezenta 25.000 de semnături pentru înfiinţarea unui partid politic este neconstituţional, reprezentând o condiţie care nu mai este necesară într-o societate democratică şi nici proporţională în raport cu obiectivul urmărit. Legiuitorul a luat act de decizia Curţii Constituţionale şi a adoptat Legea 114/2015 privind modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 346 din 20 mai 2015,  a Statului, statuând că partidele politice se pot înfiinţa cu doar 3 (trei) semnături de susţinere. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial. Rezultă aşadar că în aceeaşi perioadă în care, silit de decizia CCR, legiuitorul punea legea partidelor politice în acord cu rigorile Constituţiei şi elimina o ingerinţă excesivă acelaşi legiuitor, elaborând o nouă lege a alegerilor parlamentare, Legea 208/2015, a introdus restricţii importante în privinţa participării noilor partide şi a candidaţilor independenţi care păreau justificate la începutul anilor ’90, dar fără să arate dacă mai au o justificare în România anului 2015. Este de observat că, faţă de populaţia votantă din România, de aproximativ 18 milioane de persoane, cifra de 25.000 de semnături reprezintă 0,13%. Dacă acest procent a fost găsit ca excesiv de către CCR, atunci procentul de 1% de semnături cerut pentru depunerea unei candidaturi apare cu atât mai excesiv. Iar cele 7468 de semnături cerute pentru depunerea listei de candidat la nivelul Judeţului Iaşi înseamnă vreo 180 000 de semnături, pentru liste complete la nivel de ară, adică de peste 7 (şapte) ori mai multe decât cu cele 25.000 cerute înainte pentru înregistrarea unui partid politic sunt excesive i cer un efort logistic uriaș.  Pentru motivele arătate mai sus, vă solicit să aplicaţi testul de proporţionalitate asupra ingerinţei Statului asupra dreptului constituţional de a fi ales, aşa cum este aceasta reglementată prin Articolul 54, alineatele (2) şi (3) din Legea 208/2015, şi, în măsura în care găsiţi de cuviinţă, să declaraţi acest alineat ca fiind neconstituţional.
B. Critica de neconstituţionalitate a Articolului 94, alineatele (1), (2) şi (3) şi (5).
Practica alegerilor de după 1990 arată că datorită unui prag electoral excesiv ( 5 % pentru partide şi 10% pentru alianţe) aproximativ 20 % din voturi sunt redistribuite adică 20% dintre cetăţenii votanţi ai României sunt nereprezentaţi în Parlamentul României. Mai mult, prin pragul electoral de 10%, articolul
descurajează alianţele şi împiedică orice încercare de construire a unei alternative politice pentru partidele parlamentare, care au elaborat, în Parlament, această lege. Trebuie ţinut cont că, în România,  s-a schimbat contextul social-politic, din anii 90, când probabil pragul electoral era necesar pentru a a împiedica participarea la alegeri a tot felul de veleitari politici. Societatea românească s-a maturizat iar în politică se implică doar cei foarte interesaţi de fenomenul politic şi/sau care chiar consideră că au un cuvânt de spus. De fapt schimbarea legislaţiei de înfiinţare a partidelor în sensul înfiinţării partidelor cu 3 (trei) semnături de susţinere nu a generat puzderia de partide, de care se temeau unii. De fapt s-au înfiinţat doar câteva zeci de partide, unele dintre ele locale sau regionale care şi-au dorit să participe la alegerile locale unele fiind împiedicate chiar de numărul excesiv de semnături solicitat!
Constituţia prevede în mod expres care sunt instituţiile pentru a căror constituire poporul, în exercitarea suveranităţii sale, este chemat la alegeri: preşedintele, Parlamentul naţional, Parlamentul European, primarul, consiliile locale şi consiliile judeţene.
26 octombrie 2016
Preşedinte interimar Partidul Forţa Moldova
Traian Neculaie Rânja
Domnului Preşedinte al Curţii Constituţionale a României
Posted in Demersuri legislative.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *