(Erik Maria Ritter von Kuehnelt-Leddihn)

1. Universul nostru extrem de complex nu poate fi decît fie rezultatul unei simple întîmplări, fie al creației unei ființe conştiente. Noi credem că are un Iniţiator şi un Creator – Dumnezeu.
2. Numai pentru om această lume poate avea semnificație din toate punctele de vedere: spiritual, moral, estetic și economic.
3. Numai omul este o creatură transcendentă. El înțelege că dacă există un Dumnezeu personal, totul este posibil; dar dacă nu există Dumnezeu, totul este permis.
4. Fiecare bărbat sau femeie este în mod real o persoană şi este unic. Nu există două persoane identice sau egale, cu atît mai puțin în ochii lui Dumnezeu.
5. Cu animalele avem în comun atracția identitară, dar plăcerea în fața diversității creaţiei îl distinge pe om de animale la fel de mult ca și religia sau raţiunea.
6. Uniformizarea şi, odată cu ea, respingerea alterităţii este semnul distinctiv al stîngismului: este un instinct rău și totalitar care a modelat revoluţiile franceză, rusă şi germană cu temnițele, ghilotinele, spînzurătorile, camerele de gazare şi gulagurile lor.
7. În toate limbile, moarte sau moderne, „Stînga” are un sens negativ, iar „Dreapta” indică principii pozitive.
8. Barbații și femeile sînt la fel de importanți, dar caracteristicile lor înnăscute favorizează (sau, uneori, se opun în mod raţional față de) anumite ocupaţii şi vocaţii.
9. Familia este celula vie a oricărei societăţi. (Omul este creatura care îşi cunoaște bunicul). Se bazează pe sex, eros, prietenie, afecţiune şi caritate, prietenia fiind cel mai important factor dat fiind că loialitatea are legătură mai degrabă cu aceasta decît cu sexualitatea sau erotismul.
10. O societate sănătoasă nu este un monolit, ci constă din diverse straturi și grupuri cu diferite calităţi şi funcţii. De aceea, nici societății și nici statului nu ar trebui să li se permită să devină absolute.
11. Statul este rezultatul fragilității şi limitărilor omului. Legitimitatea sa se întemeiază nu numai pe autoritate, ci, dată fiind natura căzută a omului, și pe putere exterioară. Autoritatea derivă din iubire, respect sau dintr¬o înțelegere raţională și este o forţă interioară.
12. Statul are un caracter „anexaționist”, tinde spre centralizare şi spre dezvoltarea unui caracter de stat furnizor. Trebuie să susținem principiul subsidiarităţii. Decizia ar trebui să fie întotdeauna luată de către cea mai mică unitate posibilă, începînd cu persoana.
13. Ceea ce avem în prezent este un guvern maximal cu un nivel minim de calitate. Avem nevoie de un guvern minimal și de cea mai bună calitate.
14. Nu există scăpare din calea „tehnocraţiei”. Rațiunea, cunoaşterea şi experienţa trebuie să fie readmise în Guvern, în dauna popularității şi a pasiunilor. Parlamentele ar trebui să reflecte fidel opinia publică şi trebuie să aibă puteri pur legislative, nu trebuie să devină surse de politici. Guvernul ar trebui să fie întemeiat pe expertiză şi respect pentru libertatea personală.
15. Libertatea este inseparabilă de proprietatea personală, socialismul produce doar egalitate în sărăcie.
16. Familia poate delega sarcinile educative către alte organisme. Nimeni nu trebuie să fie impozitat pentru facilităti educaționale de care nu beneficiază. Cu toate acestea, este în interesul comunităţii ca talentul (şi diligenţa) reale să fie încurajate.
17. Identificarea statului cu religia este de origine păgînă. Cu toate acestea, separarea lor nu ar trebui să excludă cooperarea deoarece au interese comune şi domenii de acţiune care se suprapun.
18. Etnia, rasa şi cetăţenia sînt concepte distincte, prima fiind de natură culturală, a doua biologică, iar a treia juridică. Ele nu trebuie confundate. Discriminările legale sau preferinţele mecanice pe bază de etnie sau rasă în domeniul public sînt în mod clar imorale.
19. Numai o persoană cu convingeri are posibilitatea reală de a fi tolerantă. Cel care nu acceptă existența unor valori absolute, ci se refugiază în îndoiala politicoasă nu poate fi tolerant, el este pur şi simplu indiferent. Acesta va fi din punct de vedere moral lipsit de apărare în faţa răului.
20. Tradiţia – adică loialitatea faţă de convingeri și instituții moştenite și care include eliminarea celor caduce sau false – are o valoare pozitivă.
21. Omul bun este un patriot şi nu un „naţionalist”; el îşi găseşte plăcerea în varietatea soiurilor de oameni din ţara sa.
22. Relaţiile externe necesită o cantitate enormă de cunoştinţe şi de experienţă. Acestea sînt intrinsec legate de supravieţuirea noastră. Instituţiile internaţionale pot fi de o mare valoare, dar Naţiunile Unite în forma sa actuală şi în cadrul situației lumii contemporane, de multe ori a produs mai mult rău decît bine.
23. Armatele profesioniste sînt, din diverse motive, preferabile celor bazate pe serviciul militar obligatoriu, dar dacă sistemul acesta este adoptat de către anumite puteri mondiale, ceilalți ar putea fi nevoiți să le urmeze exemplul – cel puţin temporar.
24. Pozitivismul juridic nu are justificare morală. Justiţia nu este egalitate, ci se bazează pe principiul lui Ulpian „fiecăruia ceea ce i se cuvine”.
25. Omul are drepturi și îndatoriri, dar acestea trebuie să fie distinse de actele de caritate care ar putea fi morale, însă nu pot reprezenta obligaţii legale.
26. Libertatea nu este un scop în sine, ci o condiţie pentru viața și activitățile umane. „Atît de multă libertate cît este posibil, atît de multă constrîngere cît este necesar.” Binele comun marchează limitele libertății. (Traducere de Liviu Crăciun)

Articolul integral poate fi citit la adresa aici