traian

GÂNDURI DE „ZIUA EUROPEI”

Un anume domn mă plictiseşte cu mesaje nesolicitate, pe wall-ul meu, fără să-mi ceară permisiunea, dar are meritul că m-a provocat să-i răspund mai jos la mesajul de azi, „Ziua Europei” prin care mă acuză că sunt eurosceptic şi vreau să scot România din Uniunea Europeană! Evident că acuzaţia este falsă şi ridicolă şi o resping hotărât!

Ca de obicei, n-aţi înţeles nimic! Eu nu sunt un eurosceptic ci un eurorealist! Nici într-un caz nu cred că România trebuie să se retragă din Uniunea Europeană, mai ales că am şi eu un oarecare merit personal privind această aderare, căci în calitate de parlamentar român, de coautor al Legii 133/99-Legea IMM şi de Preşedinte al Grupului Parlamentar de Lucru pentru IMM, am contribuit la închiderea Capitolului 16-IMM, primul capitol de negociere încheiat, încă din mai 1999! România ar trebui să militeze pentru revenirea Europei la Principiile fondatoare, bazate pe moştenirea greco-romană şi pe valorile creştine, din Tratatul de la Roma, de acum 50 ani şi din Declaraţia de la Paris, elaborată de un grup de intelectuali conservatori în Octombrie, anul trecut!!

Ca români şi europeni nici într-un caz nu trebuie să fim recunoscători multiculturalismului şi neo- marxismului promovat de Juncker, Merkel sau Mogherini ci făuritorilor Uniunii Europene, Robert Schuman, Konrad Adenauer, Jean Monnet, Alcide de Gasperi, care erau creștin- democrați și adepți ai valorilor adevărate europene! Compară-i pe acești titani cu pigmeii, de azi, care au umplut Europa de musulmani, erodându-i fungamentele culturale creștine! Conservatorismul nu merge cu neomarximul Școlii de la Frankfurt și nici cu Agenda LGBT!

Multiculturalistilor putem să le mulțumim doar pentru invazia musulmană!

Cum vedeau părinții fondatori și nașul britanic proiectul european? Ca federație democratică, fondată pe personalismul creștin, în opoziție cu tirania colectivistă de tip asiatic.
Winston Churchill, discurs la Zürich, 19.09.1946: „trebuie să construim un soi de State Unite ale Europei” pornind de la „sursa credinței și a eticii creștine”. „Dacă Europa ar fi unită în împărtășirea moștenirii sale comune, nu ar există limită pentru fericirea, prosperitatea și gloria de care s-ar bucura cele trei sau patru sute de milioane de oameni”. (Blood, Toil, Tears and Sweat: The Great Speeches, 2002, pp. 310-11).
Konrad Adenauer, 1950: „Această Europă, cu a sa cultură clădită pe creştinism, trebuie să fie salvată cu orice preţ. Aceasta este marea datorie a partidelor creştine. Trebuie să salvăm Europa de dragul întregii lumi. Nu putem permite ca Europa să fie înghiţită de Asia. De aceea spun: ne vom opune oricărui colectivism, indiferent cum se numeşte acesta. Dorim să salvăm pentru lumea întreagă libertatea persoanei, aşa cum a dezvoltat-o creştinismul, şi vrem să salvăm Occidentul creştin de dragul lumii întregi.” („Unsere Aufgabe”, Rheinischer Merkur, 20 Mai 1950).
Alcide de Gasperi, discurs la Roma, 1953: „Pe de altă parte, cum să concepi Europa fără să ții seama de creștinism, ignorând învățătura sa fraternă, socială, umanitară? […] Mai presus de toate, creştinismul e activ, mereu activ prin efectele sale morale şi sociale. El se realizează în drept şi în acţiunea socială. Respectul său pentru dezvoltarea liberă a persoanei umane, dragostea lui pentru toleranţă şi fraternitate se traduc în lucrarea sa de justiţie distributivă în plan social şi de pace în plan internaţional”. (L’Europa. Scritti e discorsi, 2004, p. 185).
Robert Schuman, „Pentru Europa”,1963: „Aici intervine doctrina creștinismului, căci democrația datorează acestuia existența sa. Ea a luat naștere în ziua în care omul a fost chemat să realizeze pe timpul vieții sale demnitatea persoanei umane, prin libertatea individuală, prin respectul drepturilor fiecăruia şi prin practicarea dragostei frăţeşti față de toți. Niciodată înainte de Hristos asemenea idei nu au fost formulate. Democraţia este astfel legată de creştinism din punct de vedere doctrinar şi cronologic. Ea s-a format odată cu el, încetul cu încetul, prin îndelungi tatonări, uneori chiar cu preţul greşelilor şi al recăderii în barbarie.” (tr. ro. 2003, p. 44).
Bonus: Schuman: „Integrarea europeană trebuie, de manieră generală, să evite greșelile democrațiilor noastre naționale, și mai ales excesele birocrației și tehnocrației”.

Citiţi, cu atenţie, acest avertisment vizionar al marelui preşedinte francez, Charles de Gaulle, de acum 50 de ani! Din păcate, cele mai sumbre previziuni al Generalului de Gaulle, eroul eliberator al Franţei din al Doilea Război Mondial, au fost atinse şi chiar depăşite! Deja, Franţa nu mai e Franţa!

Discursul lui Charles de Gaulle, în traducere liberă:

„E foarte bine că există francezi galbeni, negri sau tuciurii. Arată că Franţa e deschisă tuturor raselor şi că are o vocaţie universala. Dar, cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Daca nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Suntem totuşi, înainte de toate un popor european de rasă albă, de cultură greco-latină şi de religie creştină.
Sa nu veniţi sa povestiţi basme. Musulmanii? V-aţi dus sa-i vedeţi?
I-aţi privit cu turbanele si djelada-urile lor? Vedeţi bine că nu sunt francezi. Cei care propovăduiesc integrarea au un creier de colibri chiar daca sunt foarte savanţi. Încercaţi sa integraţi uleiul si oţetul, agitaţi sticla si după o vreme se vor separa din nou. Arabii sunt arabi, francezii-francezi. Credeţi ca populaţia Franţei ar putea absorbi 10 milioane de musulmani care mâine vor fi 20 si poimâine 40? Daca noi facem integrarea (Franţa cu Algeria n.r.), daca toţi arabii si berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum ii vom împiedica noi să nu vină in Franţa continentală, când nivelul vieţii e mult mai elevat?
Satul in care m-am născut eu nu se va mai chema Colombey-Deux Eglises (Două Biserici) ci Colombey-Două Moschei.”
Dumneavoastră amestecați lucrurile! Românii sunt creștini și se adaptează ușor civilizației occidentale, de care au fost despărțiți doar în epoca comunistă iar ceilalți sunt musulmani, resping civilizaţia occidentală, ne urăsc sincer, dispreţuiesc valorile noastre și devin teroriști chiar la a treia generație deoarece nu doresc să fie asimilați!
Am tot dreptul să fiu îngrijorat de derapajul spre neo-marxism al liderilor actualei Europe! Dacă zilele trecute, Jean Claude Juncker, îl omagia pe „tartorul „ comunist, Karl Marx, ale cărui idei bolnave au dus la moarte vreo sută de milioane de oameni şi au nenorocit jumătate din planetă, supremă blasfemie în Biserica lui Constantin cel Mare, din Trier şi în dispreţul total faţă de milioanele de martiri anti-comunişti, din Europa de Est, să ne amintim că acum aproape doi ani, trei importanţi lideri europeni, Angela Merkel, Francois Holande şi Mario Renzi, omagiau pe comuniştii italieni, care acum 75 de ani lansau „Manifestul de la Ventotene”!
Manifestul Partidului Comunist, lansat de Karl Marx și Frederich Engels, acum vreo 150 de ani, începea cam așa: „O STAFIE BÂNTUIE PRIN EUROPA!”, referindu-se evident la comunismul în ascensiune! Manifestul Comunist de la Ventotene, lansat acum vreo 75 de ani de trei comuniști italieni, în frunte cu Spinelli dar susținut și chiar comemorat simbolic, recent, de cei trei lideri „progresiști” și „corecți politic”, Merkel, Holande și Renzi, ar trebui să se intituleze: O STAFIE REVINE ÎN EUROPA! Europeni vi se pregătește ceva! Cei trei lideri, care ne-au umplut Europa de musulmani, revin la ideile comuniste, de acum trei sferturi de veac, care vedeau Europa ca un fel de URSS cu față umană adică cu mai mult salam, cu pașapoarte și eventual fără „gulag-uri” dar dominată de „multiculturalism” și „corectitudine politică” adică de „marxism cultural”!
„Cei trei autori de stânga (dintre care Spinelli, membru al Partidului Comunist Italian, are contribuția cea mai importantă în redactarea „Manifestului”) constată că „dreptul egal al tuturor națiunilor de a se constitui în state independente” alimentează imperialismul capitalist și, în consecință, statele totalitare.
Deci actualii lideri europeni îl consideră pe Marx un fel de precursor al globalismului, un panaceu universal şi o sursă de inspiraţie pentru soluţiile la problemele europene iar comuniştii italieni devin nişte vizionari ai proiectului european, înaintea părinţilor fondatori, creştini practicanţi şi promotori ai valorilor europene adevărate!
Adrian Papahagiconservator român, contemporan: “Suntem datori să apărăm acest proiect, care a asigurat pacea continentului și ne-a permis și nouă, românilor, să fim mai prosperi și mai liberi decât oricând în istorie. Să îl apărăm de cei care vor să-l distrugă din interior, înlocuind ideile creștine fondatoare cu duhul necurat al lui Marx, sau reeditând isteria naționalistă a anilor treizeci, dar și de cei care, în loc de solidaritatea și libertatea națiunilor creștine ale Europei, visează alianțe euro-asiatice cu tiranii de la Moscova și din Orient.”
Este clar că Uniunea Europeană trebuie să revină la valorile sale tradiţionale!
DECLARAȚIA de la PARIS – „O Europă în care putem să credem” este un manifest de importanţă cardinală, un adevărat document programatic, de mare valoare, pentru toţi conservatorii europeni, inclusiv pentru un nou şi necesar partid românesc, autentic de dreapta!
În urma unei întâlniri comune avute la Paris, în mai 2017, un grup de intelectuali europeni, de orientare conservatoare, a publicat pe data de 7 octombrie 2017 un manifest intitulat „O Europă în care putem să credem“. Ei au dezbătut şi stabilit împreună o concepţie comună privind stadiul actual al politicilor europene în domeniile culturii, societăţi, imigraţiei şi au imaginat un nou viitor pentru Europa.
Izvorât dintr-o profundă îngrijorare şi deziluzie faţă de actualul mers al lucrurilor, textul manifestului îşi propune, pe lângă tragerea unui semnal de alarmă asupra risipirii moştenirii civilizaţiei europene prin autoamăgire şi deformare ideologică fără a însemna doar o etalare a frustrării şi anxietăţii şi adăugarea unui tom în ampla literatură privind „declinul Occidentului”, un puternic mesaj afirmativ, pe care l-au dat publicităţii .
Manifestul exprimă un ataşament ferm faţă de valorile adevăratei Europe, a căror perenitate le situează dincolo de abstracţiunile aflate la modă în zilele noastre. Este o invitaţie pentru popoarele Europei pentru a-şi redescoperi ce este mai bun în tradiţiile lor pentru a-şi clădi un viitor nobil împreună, în pace şi speranţă.
Semnatarii documentului publicat în mai multe limbi (din păcate nu şi în română) la https://thetrueeurope.eu sunt: Phillipe Bénéton, Rémi Brague, Chantal Delsol (Franţa), Roman Joch (Cehia), Lánczi András (Ungaria), Ryszard Legutko (Polonia), Roger Scruton (Marea Britanie), Robert Spaemann (Germania), Bart Jan Spruyt (Olanda), Matthias Storme (Belgia).
  1. Europa ne aparține şi noi aparținem Europei. Acest pământ este casa noastră, noi nu avem alta. Motivele pentru care ținem la Europa depăşesc capacitatea noastră de a explica sau justifica loialitatea noastră. Este o chestiune de istorii comune, de speranțe și iubiri împărtășite. Este o chestiune de tradiţii, de momente de bucurie și durere. Este experiența entuziastă de reconciliere și promisiunea unui viitor comun. Imaginile cotidiene și evenimentele obișnuite au o însemnătate specială pentru noi, dar nu și pentru alții. Acasă este un loc unde lucrurile ne sunt familiare și unde suntem recunoscuți, oricât de departe ne-am rătăcit. Aceasta este Europa reală, civilizația noastră prețioasă și de neînlocuit.
Troia a pierit fiindcă nu a crezut în profeția Cassandrei, rămasă în istorie drept un fel de cobe rea, deși spusese adevărul adevărat!
Oare Europa, suprasaturată de ”multiculturalism” și ”corectitudine politică”, de ce nu ascultă vocile lucide ale acelor care atrag atenția că ne confruntăm cu un derapaj neo-marxist şi o invazie musulmană, care pun sub semnul întrebării chiar valorile pe care s-a clădit Europa?
Posted in Traian Ranja.

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *