Am apreciat mereu abilitatea domnului Cioloș. Un tânăr de viitor, cu armata făcută în forțele de securitate comunistă, ardelean verde, militând în PUNR în anii ’90 (partidul care vopsea băncile din piețe în tricolor), apoi docil tehnocrat european, slujind impecabil interesele agriculturii franceze… scuze, europene, prim-ministru cu sprijinul majorității PSD din parlament, apoi șef al unui partid inexistent care căpușează un partid existent, în fine, culme a gloriei, prim-executant al lui Macron în Parlamentul European.
Sub regimul comunist a prosperat, de PUNR a profitat, Băsescu și PDL l-au pus comisar european, Iohannis și PSD l-au pus premier, USR l-a băgat în PE, Macron l-a pus șef la Re-educate Europe.
Posesorul unui vast vocabular (bilingv!) de 300 de cuvinte, omul fără însușiri, adaptat oricărei funcții, la fel de șters în oricare, favoritul tuturor sistemelor, executantul perfect al liniei dominante, oricare ar fi ea. Nimeni nu-l poate asocia cu o valoare, cu o credință, cu o viziune, cu o victorie electorală, cu o inițiativă majoră, cu un act de om de stat, cu nimic.
Față de Cioloș, Falcă sau Hava, cu toate păcatele lor, au ridicat orașe din mizerie, până când s-au plictisit. Nu vorbesc de Băsescu, care cu și mai marile lui păcate a frânt de două ori gâtul PSD și a dat țării o direcție pe care continuă și astăzi.
Sincer, mă plictisește orice are de spus dl. Cioloș. Iar valorile europene le-am învățat într-o familie cu peste 100 de ani de tradiție intelectuală, în marile biblioteci ale Parisului, Londrei și Vaticanului, în muzeele Atenei, Romei și Madridului, în vechile biserici, mănăstiri și piețe ale continentului: n-am nevoie să mi le predea un agronom din Sălaj care a absolvit școala de cadre UE.