COMPLICITĂȚILE UE CU IRANUL – Ortopreședintele

Va apărea o nouă axă Paris-Berlin-Moscova (similară celei din 2003 care refuza eliminarea regimului lui Saddam Hussein) ? O asemenea alianță diplomatică ar putea să se opună eliminării teocrației șiite de la Teheran, cea care își dorește instaurarea, prin mijloace teroriste, a unei hegemonii regionale în Orientul Mijlociu. UE, sub coordonare germană, a decis să sprijine tacit Iranul. Tace complice după eliminarea de catre americani a celui mai perfid arhitect al dominației de tip terorist a Teheranului asupra Orientului Mijlociu – generalul Qassem Soleimani, unul dintre comandanții militari iranieni admiratori ai lui Adolf Hitler și Vladimir Putin. Soleimani a fost arhitectul alianței tactice cu Moscova în operațiunile din Siria și a deschis calea unei colaborări militare în domeniul naval cu China. A fost creierul exportului de revoluție șiită prin furnizarea de arme, consiliere și suport financiar către miliția Shi`a într-o varietate de țări. Ca și generalul rus Gherasimov a fost adeptul teoriei războiului hibrid, strategie aparent unică, care combină o armată de insurgenți locali, specializați în guerilla warfare, și implicarea clandestină a puterii armate a unui stat. Această strategie, elaborată de generalul Soleimani, evidentă astăzi în Liban, Siria, Irak și Yemen, și-a avut o sursa în plus de inspirație în războiul hibrid de ocupare a Ucrainei de catre ruși. Acum câțiva ani, după vizita repetate ale lui Soleimani la Moscova, teoreticianul neo -imperialismului rusesc, național-bolșevicul Alexandr Dughin, scria despre o așa zisă „alianță intre lumea ortodoxă anti-occidentală și puterea șiită de la Teheran”.

UE pare să ignore aceste realități strategice. Din rațiuni economice profitabile, în special pentru nemți. UE pare să fi intrat astfel într-o rivalitate diplomatică pe acest subiect cu SUA și Israel. Tonul în UE îl dă Germania. Berlinul multikulti are afaceri profitabile cu regimul de la Teheran (vezi investitiile serioase ale Siemens AG și Volkswagen). Aceste afaceri au atins în 2018 cifra de afaceri in jurul a 10 miliarde de dolari. Berlinul a fost cel care a făcut presiuni enorme asupra fostei administrații Obama să semneze acordul cu Iranul și să ridice sancțiunile economice impuse Teheranului (în tandem tacit cu Rusia). Toate echipamentele electronice de ultimă generație de ascultare și supraveghere securistică a disidentilor din Iran – folosite de guvernul de la Teheran – sunt de fabricație germană.

Interesele financiare sunt strâns legate între Europa și Iran, încât mulți lideri europeni preferă să închidă ochii la ceea ce se întâmplă in Iran. Presiunea marilor bănci din Europa (inclusiv Banca Centrală Europeană de la Frankfurt) este imensă. În ultimii 10 ani, băncile europene au plătit 14 miliarde de dolari în amenzi sau în soluționarea extrajudiciară, din cauza sancțiunilor impuse Teheranului de Statele Unite. Banca franceză BNP Paribas a pierdut 9 miliarde de dolari amenzi in relația financiară cu Iranul. Un număr semnificativ de bănci din Marea Britanie și Germania și-au asumat angajamente costisitoare față de autoritățile de reglementare din SUA de a nu spori expunerea lor la Iran pe timpul sancțiunilor. Liderii de afaceri germani și britanici au cerut Trezoreriei SUA în ultimiil ani, după semnarea acordului cu Iranul, să ofere băncilor europene „undă verde”, astfel încât instituțiile financiare să își recupereze banii în relațiile financiar-bancare cu Iranul.

Lasă un răspuns Anulează răspuns