“Stânga a interpretat greșit conservatorismul timp de aproape un secol, iar poziția stângii asupra mass-media a înrădăcinat această distorsiune. Dar conservatorismul are acum o primă oportunitate de a se elibera de această neînțelegere. Spre deosebire de crezul stângii de dezbinare și furie, conservatorismul poate deveni vocea bucuriei și a recunoștinței.”
Populismul a căpătat o imagine negativă puternică. Probabil că acest lucru se datorează faptului că populismul este asociat din ce în ce mai mult cu mișcările conservatoare și politicienii conservatori. În epocile New Deal și Great Society, când eticheta se aplica mișcărilor democrat-liberale/socialiste și politicienilor lor, populismul poseda o imagine clar pozitivă.
Mass-media, la fel ca stânga politică, leagă acum populismul de rasism, de opozitia față de diversitate, de oprimarea minorităților și de o reacție irațională împotriva modernității. Fără îndoială, mișcările populiste manifestă o furie puternică împotriva status quo-ului. Dar atunci, nicio ideologie sau mișcare politică nu este lipsită de furie față de ceea ce i se opune. Mișcarea pentru drepturile civile a reprezentat un sentiment de furie, la fel ca mișcarea feministă, mișcarea muncitorească, la fel ca mișcarea ecologistă.
Populismul de astăzi reflectă mai mult decât impulsul furiei, care, desigur, nu este întotdeauna un impuls pozitiv. La rădăcina impulsului populist contemporan se află un simplu impuls pentru libertate, independență și oportunități. La rădăcina populismului modern se află o revoltă împotriva unui sistem juridic și politic condus de o elită, antagonist cu interesele persoanei cu bun-simț. În nici un moment în istoria Americii– nici măcar în timpul Terorii Roșii (Razboiul Rece) din anii 1950– nu a existat o asemenea conformitate forțată a gândirii în sistemele noastre educaționale și media. În niciun moment în istorie nu a existat o asemenea indiferență politică națională față de situația familiilor care muncesc. Niciodată în istorie nu a existat o asemenea ostilitate față de instituțiile religioase și patriotice care însuflețesc și înalță viața americanilor obișnuiți. Niciodată până acum nu a existat o ipocrizie atât de flagrantă față de statul de drept, față de regulile pe care oamenii obișnuiți trebuie să le respecte și la care trebuie să le adere grupurile favorizate de elită. Majoritatea populiștilor de astăzi nu vor să răstoarne nimic; vor pur și simplu independență față de dictaturile și disprețul elitelor naționale.
Pătrunderea recentă a populismului în dialogul și agendei conservatoare poartă un bagaj nedorit, în măsura în care mesajul populist se concentrează pe furie și intoleranță. Totuși, injecția oferă și un potențial mare. Încă de la New Deal, conservatorii au fost prezentați în mod incorect ca fiind preocupați doar de interesele celor bogați și puternici. Termenul „republican de club de țară” (engleza: „country club Republican”) a fost folosit atât de des pentru a descrie, în doar trei cuvinte, întreaga perspectivă a conservatorismului. Această imagine i-a împroșcat pe conservatori în ultimul secol.
În cartea mea Conservatorism Redefined: A Creed for the Poor and Disadvantaged, scrisă la scurt timp după alegerile din 2008, am susținut că doctrina conservatoire/conservatorismul a oferit cel mai bun drum (înainte) pentru familiile sărace și muncitoare din America. Cu adevărat, în vremurile de mare activism democrat-liberal/socialist, precum în primii ani ai președinției [Barack] Obama, inegalitatea veniturilor a crescut. Și cu cât guvernul federal suprimă mai mult instituțiile sociale tradiționale precum familia și religia, cu atât mai mult suferă cei mai vulnerabili. Pentru acele persoane și familii care doresc să prospere și să progreseze, așa cum descoperă imigranții recent, politicile și principiile conservatoare le oferă cele mai promițătoare oportunități. Această abordare a caracterizat întotdeauna conservatorismul; dar poate că recenta injecție de energie populistă îi va ajuta pe conservatori să-și articuleze mai bine reprezentarea americanilor care se luptă și, astfel, să alunge mass-media veche de un secol și portretizarea democrat liberal/socialistă a acestora ca fiind preocupați doar de cei bogați și privilegiați.
Provocarea pentru conservatori este să preia energia populismului și să o modeleze într-o agendă de guvernare susținută și inspirată. Mai simplu spus, conservatorii ar trebui să-și reafirme credința în ceea ce stă la baza populismului – o dorință acerbă și credință în visul american. Acest vis a existat în trecut și poate exista în viitor. Mesajul populismului este o cerere ca visul să nu se stingă prin transformările sociale care se servesc pe sine unei elite culturale și de guvernare. Mesajul reflectă o dorință de libertate și independență față de mandatele comportamentale și ideologice ale elitelor care au întors spatele visului american pentru că, în ciuda propriei prosperități, au încetat să mai creadă în el.
În America elitelor, dezbinarea și furia sunt înfloritoare. Și nu este doar o consecință; această diviziune este o strategie deliberată. Erodând ceea ce construiește și unește societatea, ceea ce generează încrederea comunității, elitele deschid calea unei transformări sociale în care guvernul centralizat, condus de o clasă de elită, devine forța dominantă. Elitele nu vor o Americă sănătoasă și revigorată; vor o America nou-nouță în care să poată dicta mai bine moravurile sociale și dialogul cultural.
Pentru elite, comunitatea este un cuvânt rău, plin de conotațiile opresiunii. Dar aici pot interveni conservatorii și pot conduce. Lăsați conservatorismul să fie doctrina care spune „mulțumesc” pentru ceea ce este și a fost America. Lăsați conservatorismul să fie vocea care le amintește oamenilor de bunătatea pe care o aduce comunitatea. Fie conservatorismul mișcarea populistă care asigură omul obișnuit că cineva ascultă, că cineva crede așa cum o face.
Stânga a caracterizat greșit conservatorismul timp de aproape un secol, iar stăpânirea stângii asupra mass-media a înrădăcinat această distorsiune. Dar conservatorismul are acum o oportunitate primordială de a se elibera de această caracterizare greșită. Spre deosebire de crezul stângii de diviziune și furie, conservatorismul poate deveni vocea bucuriei și a recunoștinței. Le poate aminti oamenilor că America este ceea ce ei, familiile și cartierele lor spun că este, nu ceea ce o clasă de elită spune că este. Conservatorismul poate reprezenta libertatea pe care elita democrat-liberală/ socialistă speră să o eviscereze – libertatea familiilor de a-și educa copiii așa cum consideră de cuviință; libertatea de a urma locuri de muncă și cariere într-un sector privat vibrant și inovator; libertatea de a trăi fără o inflație indusă de guvern; libertatea de a gândi și a vorbi cum crede de cuviință. Având în vedere evenimentele din ultimii ani, amenințările la adresa acestor libertăți nu sunt posibilități teoretice; sunt realități distincte.
America s-a confruntat cu multe provocări de-a lungul istoriei sale. Va supraviețui provocărilor actuale, dar numai dacă există o credință puternică în America. Doar dacă există bucurie și dragoste pentru America. Doar dacă oamenii vor să conserve și să consolideze tot ce este și a fost bun despre America. Despre asta este conservatorismul.
Traducere oferită de Andrei Paraschivescu, membru în organizația de tineret a Partidului Alternativa Dreaptă.
The Imaginative Conservative aplică principiul aprecierii discuțiilor despre cultură și politică – abordăm dialogul cu mărinimitate mai degrabă decât cu simplă civilizație. Ne veți ajuta să rămânem o oază răcoritoare în arena din ce în ce mai controversată a discursului modern?
Articolul scris de Patrick M. Garry pentru The Imaginative Conservative
Articolul original poate fi citit la adresa:
https://theimaginativeconservative.org/2023/02/conservatism-stands-common-person-patrick-garry.html