pnl_03

PNL nu mai este demult un partid de Dreapta.

Tragi-comedia stângistă a realității politice românești
PNL nu mai este demult un partid de Dreapta.
Nu mai este de Dreapta de pe vremea participării la guvernare în guvernul condus de „tehnocratul FSN” Stolojan, apoi de pe vremea când Călin Popescu Tăriceanu și Dinu Patriciu deveniseră subalternii financiari ai indulgențelor acordate de guvernul Năstase afacerii Petromidia – afacere parafată inițial de Emil Constantinescu, în favoarea lui Patriciu -, apoi de pe vremea USL-ului în care PNL-ul a intrat cu voioșia abulică și iresponsabilitatea cronică a lui Crin Antonescu. În teritoriu, liberalii și social-democrații conlucrează copios de ani de zile, fie că vorbim despre primăriile din București, fie că vorbim despre orașele, comunele și satele țării. Dreapta liberală nu mai reprezintă altceva decât un bibelou prăfuit, uitat pe raftul de jos al politichiei autohtone.
Actualul guvern liberal nu face acum altceva decât să foloseasca sistemul pus la punct de PSD&Co. Liberalii nu reformează sistemul, nu reformează, de fapt, nimic. Echipa domului Orban, doar îl cosmetizeaza pe ici, pe colo, atât cât să nu se modifice mare lucru. Motivul este cât se poate de simplu : calculul electoral, menținerea status quo-ului. Orice schimbare de fond, orice reformă comportă riscul major al pierderii popularității și așa extrem de scăzută ca urmare a modului deplorabil în care Executivul gestionează nebunia pandemică, pe mâna intangibilului Arafat.
Așadar, nu se pune problema punerii în aplicare a referendumului care a stabilit prin voința poporului, trecerea la un sistem unicameral și la maximum 300 de parlamentari. Nu se pune problema reformării sistemului de taxe și impozite. Nu se pune probelma reformării sistemului sanitar sau a sistemului de pensii – fără să mai aduc aminte de eșecul desființării pensiilor speciale. Nu se pune problema reformării sistemului de învățământ. Nu se pune problema depesederizarii serviciului public, nici în ceea ce privește personalul numit politic și nici, mai ales, în ceea ce privește spiritul acestei realități a statului atotputernic, ineficient și atotsfidator la adresa cetățeanului plătitor de taxe și impozite. Logica unui pestilențial socialism cu pretenții vagi de liberalism economic face ravagii în dispozitivul speranțelor unui electorat de Dreapta, care nu își mai găsește de ani de zile reprezentarea și care s-a plasat, în lipsă de altceva, parțial și cu o resemnată lehatime, în siajul PNL. Ce cruntă și perpetuă dezamăgire!
Concomitent cu clowneria liberală, ni se propune „soluția” neomarxistă, corectă politic, plină de efuziuni LGBTQ+, de ateism militant și de mimetisme asistențiale de tip macronist și merkelian a USR-PLUS. Tovaraseii noștri încearcă să confiște ridicol, însă, culoarul electoral de dreapta, iar o grămadă de idioți utili sunt gata să se lase păcăliți de manevră. Da, în USR-PLUS sunt și oameni de Dreapta, conservatori, dar demersul politic public și formele de expresie parlamentară a acestui binom sunt de stânga. O stânga de tip nou, ranforsată de grupul „Renew Europe”, nășit de Emmanuel Macron și extrem de amic cu extrema stângă de tip nou, reprezentată de Guy Verhofstadt.
Și, dacă mai era nevoie să aduc aminte, PSD își continuă expozeul politic început în formatul FSN în 1990, rafinat in timpul mineriadelor, dezvoltat prin continuul fenomen al corupției fără corupți, implementat magistral de fostul deținut de drept comun Adrian Năstase – în a cărui guvernare economia țării a fost devalizată planar în folos personal și de partid – și încununat apoteotic prin atacul împotriva Justiției și prin înăbușirea în sânge a protestului din 10 August 2019, ambele păstorite de actualul deținut de drept comun Dragnea. Totul, suprapus pe un discurs mlăștinos, ipocrit și mincinos al aceluiași PSD, despre valorile credinței creștin-ortodoxe, despre valorie iubirii de țară, despre identitate națională.
Dacă ar fi să tragem linie, am rămâne, așadar, cu următoarea realitate amară, definită de vechea și noua stângă: un PNL acomodat perfect cu formatul socialist și, vai, corupt construit de PSD și care nu pare deloc decis să schimbe ceva, fiind incapabil să producă un candidat propriu la Primăria Capitalei – printre mule alte impotențe politice; un USR-PLUS care ne oferă o soluție neomarxistă de rit bruxellez, deconstructivistă identitar, asistentialista și anti-suvernanista și un PSD comunistoid, la fel de toxic ca întotdeauna, la fel de corupt, de mafiotizat și de rinocerizat ca și până acum.
Acestea sunt propunerile de bază, propunerile principale, pe care suntem chemați în 27 septembrie să le alegem spre binele, nu-i așa, al României. Nici o variantă autentică de Dreapta. Cu excepția, poate, a tinerei, conservatoarei, ambitioasei, decentei și din ce în ce mai prezentei Alternative Drepte.
Posted in Daniel Uncu, Național.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *